Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIRIJAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 54 pentru DIRIJAT.

CONTRAPLONJEU

CONTRAPLONJÉU , contraplonjeuri , s . n . ( Cin . ) Filmare dirijată de jos în sus , care dă impresia de forță , de

 

DEVERSOR

DEVERSÓR , deversoare , s . n . Parte a unei construcții hidrotehnice care asigură scurgerea dirijată a surplusului de apă dintr - o amenajare

 

DIRECȚIE

... Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată . II. 1. Acțiunea de a conduce , de a dirija ( o instituție , o întreprindere etc , ) ; conducere . 2. Post , funcție de director ^2 ; p . ext . durata acestei funcții . 3. Organ de conducere a unei ...

 

DIRECTOR

DIRÉCTOR^2 , - OÁRE , directori , - oare , s . m . și f . Persoană care conduce o întreprindere , o instituție , o publicație etc . sau un sector al acestora ; funcție deținută de această persoană . DIRECTÓR^1 , - OÁRE , directori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care dirijează sau conduce ceva , care indică direcția . 2. S . f . Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate . 3. S . n . ( Elt . ) Element constructiv al unei antene ( 2 ) , folosit pentru mărirea

 

DIRIGUI

... DIRIGUÍ , diriguiesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A conduce , a dirija

 

DIRIGUITOR

DIRIGUITÓR , - OÁRE , diriguitori , - oare , adj . ( Rar ; și substantivat ) Care conduce , călăuzește , dirijează ; conducător . [ Pr . : - gu - i - ] - Dirigui + suf . -

 

DIRIJABIL

DIRIJÁBIL , - Ă , dirijabili , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Aerostat de formă cilindrică , cu secțiune circulară sau ovală și cu extremitățile alungite , prevăzut cu o nacelă pentru călători și cu mijloace proprii de propulsie și de mișcare în orice direcție . 2. Adj . Care poate fi

 

DIRIJOR

... DIRIJÓR , - OÁRE , dirijori , - oare , s . m . și f . Persoană care conduce o orchestră sau un cor . - Dirija

 

ENZIMĂ

ENZÍMĂ , enzime , s . f . Compus organic de natură proteică , prezent în celule vii , care dirijează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor , plantelor și microorganismelor , producând și păstrând energie ;

 

FERMENT

FERMÉNT , fermenți , s . m . ( Biol . ) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme , care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor , plantelor și microorganismelor , având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice ;

 

FITOTRON

FITOTRÓN , fitotroane , s . n . Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante sub lumină , temperatură , umiditate etc . dirijate , în scopuri

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>