Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINȚI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 178 pentru DINȚI.
... 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui . 2. Grătar în dreptul scocului morii . - Dinte
... DINȚIȘÓR , dințișori , s . m . Diminutiv al lui dinte . - Dinte
EDENTÁT , - Ă , edentați , - te , adj . , s . n . ( Mamifer ) fără dinți sau cu dinții
FÍLDEȘ , fildeși , ( 1 ) s . m . , fildeșuri , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Fiecare dintre dinții incisivi ai unui elefant . 2. S . n . Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți dinții incisivi de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale , de toaletă etc . ;
INCISÍV^2 , - Ă , incisivi , - e , adj . Pătrunzător ; tăios , mușcător . Stil incisiv . INCISÍV^1 , incisivi , s . m . ( Și în sintagma dinți incisivi ) Fiecare dintre dinții lați , cu rădăcinile neramificate , aflați în planul anterior al arcadelor dentare , sus și jos , și folosiți pentru tăierea
MÂNCÁ , măn ? nc , vb . I . Tranz . 1. A mesteca un aliment în gură și a - l înghiți ; a folosi în alimentație , a consuma . 2. ( Despre animale și despre păsări sălbatice ) A rupe prada în bucăți , a sfâșia ( și a devora ) . 3. ( Despre insecte ) A pișca , a ciupi . 4. ( Precedat de un pron . pers . la acuz . ; despre corp sau despre părți ale corpului ) A produce o senzație de mâncărime . 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil , a - și înfige dinții într - un lucru necomestibil . 6. Fig . A face să dispară ; a consuma , a nimici , a distruge . 7. Fig . ( Despre nenorociri , stări sufletești etc . ) A face pe cineva să sufere ; a consuma , a chinui . 8. Fig . A face cuiva rău ( pe ascuns ) ; a
... MOLÁR^2 , - Ă , molari , - e , adj . ( Chim . ) Care aparține molului ^1 , privitor la mol ^1 . MOLÁR^1 , molari , adj . Dinte molar ( În sintagma ) ( și substantivat , m . ) = dinte
MUȘCÁ , mușc , vb . I . l . Tranz . A apuca cu dinții și a strânge tare ( provocând durere , rănind sau sfâșiind ) . 2. Intranz . și tranz . A rupe cu dinții o porțiune dintr - un aliment ( pentru a mânca ) . 3. Tranz . Fig . A ataca cu vorbe răutăcioase , sarcastice ; a înțepa . - Et .
PIÉPTENE , piepteni , s . m . 1. Obiect de toaletă confecționat din os , din metal , din materiale plastice etc . , cu dinți mărunți , care servește la pieptănat ^1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă . 2. ( Mai ales la pl . ) Unealtă cu dinți metalici , folosită în industria casnică la pieptănatul ^1 fibrelor textile ; pieptănuși ; p . ext . element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile . 3. P . anal . Nume dat mai multor obiecte , unelte sau părți componente ale acestora , care seamănă , ca formă sau ca întrebuințare , cu un pieptene ( 1 , 2 ) . [ Var . : piépten s .
SCOBITOÁRE , scobitori , s . f . Bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete , care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți . - Scobi + suf . -
ȘEVERUÍ , șeveruiesc , vb . IV . Tranz . A netezi flancurile dinților roților dințate necălite . - Șever + suf . -