Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DETERIORAT
Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru DETERIORAT.
PARADITÚRĂ , paradituri , s . f . ( Fam . ) Lucru stricat , deteriorat , degradat , uzat ; lucru de proastă calitate . - Paradi + suf . -
PONOSÍT , - Ă , ponosiți , - te , adj . ( Pop . ; mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte ) Care și - a pierdut aspectul și culoarea inițială ; deteriorat , stricat , uzat ( prin întrebuințare îndelungată ) ; învechit ; sărăcăcios . - V.
PRĂPĂDÍT , - Ă , prăpădiți , - te , adj . ( Despre obiecte , clădiri , bunuri etc . ) Care se află într - o stare mizerabilă , care este stricat , deteriorat , dărâmat , sărăcăcios ; ( despre ființe ) cu forțele fizice ( sau morale ) epuizate ; vlăguit , extenuat , sfârșit . V.
RABLAGÍT , - Ă , rablagiți , - te , adj . ( Fam . ; despre obiecte ) Învechit , uzat , deteriorat ; ( despre ființe ) slăbit de puteri , cu sănătatea zdruncinată ; ramolit . [ Var . : răblăgít , - ă , adj . ] - V.
REÎNNODÁ , reînnód , vb . I . Tranz . și refl . 1. A ( se ) înnoda din nou după ce s - a desfăcut nodul . 2. Tranz . Fig . A restabili o relație deteriorată , a reface o prietenie . - Re ^1 - +
ROS , ROÁSĂ , roși , roase , adj . 1. Distrus ( la suprafață ) prin acțiunea lentă a unui agent exterior ; uzat , deteriorat ; subțiat , măcinat . 2. Fig . Mâncat , măcinat , consumat , chinuit de . . . - V.
STRICÁT^2 , - Ă , stricați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte , unelte , mecanisme ) Care nu mai poate fi folosit , fiind defect , deteriorat . 2. ( Despre materii organice , îndeosebi despre alimente ) Alterat , descompus ; ( despre aer ) greu respirabil , încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute , nocive . 3. ( Despre înjghebări , construcții ) Dărâmat , surpat , năruit . 4. ( Pop . ; despre oameni și părți ale corpului lor ) Bolnav , vătămat ; p . ext . becisnic . 5. ( Despre relații de prietenie , de dragoste etc . ) Desfăcut , rupt . 6. ( Despre oameni ) Certat , mâniat , supărat ( cu cineva ) . 7. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Decăzut moralicește ; corupt , desfrânat , depravat . - STRICÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) strica . - V.
UZÁT , - Ă , uzați , - te , adj . Degradat , deteriorat , stricat , tocit ( prin folosire îndelungată ) . V.
VĂTĂMÁT , - Ă , vătămați , - te , adj . ( Pop . ) 1. Bolnav ; rănit ; lovit . 2. Stricat ^2 , deteriorat ; atins . - V.