Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CURTE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 97 pentru CURTE.

ȚIMIR

ȚIMÍR , țimire , s . n . 1. ( Înv . și reg . ) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile , al unui oraș , al unei corporații sau membrilor ei , unei țări etc . 2. Denumire dată în evul mediu , în țările române , călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin , mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească . [ Var . : țimáră s .

 

AFEMEIAT

... AFEMEIÁT , afemeiați , adj . , s . m . ( Bărbat ) care umblă după femei , căruia îi place să facă curte

 

ANACREONTIC

... ANACREÓNTIC , - Ă , anacreontici , - ce , adj . 1. Care e compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon . 2. ( În sintagma ) Vers anacreontic = vers cu structură metrică des întilnită în poeziile atribuite lui Anacreon . [ Pr . : - cre ...

 

ATRIUM

... ÁTRIUM s . n . 1. Curte interioară a caselor romane , de obicei înconjurată de un portic acoperit . 2. ( Rar ) Spațiu deschis , înconjurat adesea de coloane , la intrarea unei bazilici ...

 

AVICULTURĂ

... AVICULTÚRĂ s . f . Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte

 

BĂTĂTURĂ

... BĂTĂTÚRĂ , bătături , s . f . 1. Teren bătătorit ( în fața casei ) ; p . ext . ( pop . ) ogradă , curte

 

BAROU

... BARÓU , barouri , s . n . Corp al avocaților , organizat pe lângă un tribunal sau o curte

 

BUFON

BUFÓN , - Ă , bufoni , - e , s . m . , adj . 1. S . m . Personaj comic îmbrăcat în haine grotești , care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor ; măscărici , nebun . 2. Adj . ( Rar ) Comic , caraghios ,

 

BUZAINĂ

... BUZÁINĂ , buzaine , s . f . ( Reg . ) Magazie sau șopron într - o curte

 

CAFEGI-BAȘA

CAFEGÍ - BAȘÁ , - BAȘÁ , s . m . invar . Boier de rang inferior , mai mare peste cafegiii curții domnești , însărcinat să aducă domnitorului cafeaua la

 

CAFEGIU

CAFEGÍU , cafegii , s . m . 1. ( Înv . ) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea ; cel care prepara sau vindea cafele . 2. ( Înv . ) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor . 3. ( Fam . ) Bărbat care bea cu plăcere multă cafea (

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>