Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CRED

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 79 pentru CRED.

CICĂ

... fam . ; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal ) . 1. ( precedă o afirmație pusă pe socoteala altora ) ( Se ) spune că . . . ( lumea ) zice că . . . , după cum ( se ) crede . 2. ( Indică un sentiment de mirare sau de îndoială ) Dacă poate fi cu putință ! auzi ! 3. ( Povestitorul admite ce se spune , dar e convins că ...

 

CREDIBIL

CREDÍBIL , - Ă , credibili , - e , adj . Care poate fi crezut ;

 

CREDIBILITATE

CREDIBILITÁTE s . f . Însușire a unui lucru de a putea fi

 

CREDINȚĂ

... CREDÍNȚĂ , credințe , s . f . 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru ; convingere , siguranță , certitudine . 2. ( Înv . ) Încredere ( pe care o inspiră cineva ) . 3. Fidelitate , devotament , statornicie față de cineva sau de ceva ...

 

CREDINCIOS

... de încredere , pe care te poți bizui ; devotat , fidel unei persoane ; nestrămutat , statornic față de un angajament , de o idee , de o cauză . 2. Care crede

 

CREDUL

... CREDÚL , - Ă , creduli , - e , adj . Care crede

 

CREDULITATE

... CREDULITÁTE s . f . Însușirea de a fi credul , tendința de a crede

 

CREZARE

... CREZÁRE , crezări , ( rar ) s . f . 1. Încredere . 2. ( Înv . ) Credință . - Crede

 

DESTIN

... DESTÍN , destine , s . n . 1. Soartă , viitor . 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede

 

DEZMINȚI

DEZMINȚÍ , dezmínt , vb . IV . 1. Tranz . A declara că un fapt , o afirmație etc . nu corespunde adevărului ; a nega , a contesta . 2. Refl . A se arăta altfel decât se credea că este , a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei ; a înșela

 

DRĂGAICĂ

... după care se execută acest dans . 3. Târg care se ține la 24 iunie ; p . gener . târg . 4. ( La pl . ) Zâne rele despre care se crede

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>