Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COPITA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 36 pentru COPITA.
CIOPLITÓR , - OÁRE , cioplitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care cioplește , care se ocupă cu cioplitul . 2. S . n . Rindea cu talpa curbă ; p . ext . cuțitoaie . 3. S . n . Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului . - Ciopli + suf . -
COPÍTĂ , copite , s . f . Partea cornoasă , rezistentă , care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile
COPITÁT , copitate , s . n . ( La pl . ) Grup de mamifere erbivore , având ultimele falange acoperite cu copite ; ( și la sing . ) animal care face parte din acest
COROÁNĂ , coroane , s . f . 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze , cu care se încununează capul ; cunună . 2. Podoabă de metal ( prețios ) , ornată cu pietre scumpe și purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor ; p . anal . tiară papală . 3. Fig . Putere monarhică , suveranitate ; p . ext . persoană care deține această putere . 4. Unitate monetară în anumite țări . 5. Totalitatea crengilor unui arbore , ale unui arbust etc . 6. Partea superioară , vizibilă , a dintelui omului , care iese din gingie și este acoperită cu smalț . 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului . 8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice . 9. ( În sintagmele ) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui , formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare , vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare . Coroana boreală = Numele unei constelații ( circulare ) din emisfera boreală ; Hora . 10. Nume dat mai multor piese sau părți de piese mecanice , de lungime mică , având forma unui cilindru gol . 11. ( Muz . ) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea ;
CUȚITOÁIE , cuțitoaie , s . f . 1. Instrument format dintr - o lamă ascuțită de oțel ( cu două mânere la capete ) , folosit în tâmplărie , dogărie , tăbăcărie etc . pentru cioplit , curățat , îndreptat , răzuit . 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă , prevăzută cu un mâner , folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor . [ Pr . : - toa - ie ] - Cuțit + suf . -
DEZONGULÁRE , dezongulări , s . f . ( Med . vet . ) Desprindere și cădere a cornului , copitei la
... ECVIDÉU , ecvidee , s . n . ( La pl . ) Grup de mamifere imparicopitate erbivore , cu o singură copită
FURBÚRĂ , furburi , s . f . Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei , întâlnită în special la cai , în urma unui efort deosebit sau a unei alimentații
FURCÚȚĂ , furcuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui furcă ; furchiță . 2. ( Reg . ) Furculiță ( 1 ) . 3. Partea cornoasă a copitei la cal , de forma unei piramide culcate cu vârful înainte , care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile . - Furcă + suf . -
... oameni ) Parte a piciorului de la genunchi până la labă ; ( la cai ) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită
... IÁSCĂ s . f . Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal , uscate și tari , care cresc pe trunchiul arborilor și care , tratate special , erau folosite , în trecut , la aprins focul sau , în medicina populară ...