Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHEMARE

 Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru CHEMARE.

INVOCAȚIE

... INVOCÁȚIE , invocații , s . f . Faptul de a invoca ; chemare

 

NEREIDĂ

NEREÍDĂ , nereide , s . f . Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă , despre care se credea că se iveau printre talazuri la chemarea corăbierilor în primejdie pentru a le da

 

RĂSPUNDE

RĂSPÚNDE , răspúnd , vb . III . 1. Intranz . și tranz . A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva . 2. Intranz . A reacționa prin vorbe , gesturi , atitudini la acțiuni , solicitări , provocări etc . ; a replica , a riposta , a obiecta . 3. Intranz . A constitui o explicație la o întrebare . 4. Intranz . A da urmare unui apel ; a da ascultare unei chemări , a se supune . 5. Intranz . Fig . A satisface . 6. Intranz . A avea comunicație cu . . . , a străbate până la . . . 7. Refl . ( Înv . ) A comunica cu cineva , a ține legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane . 8. Intranz . A da socoteală , a fi responsabil , a - și lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva , a garanta pentru cineva . 9. Tranz . ( Înv . ) A achita , a plăti o sumă de bani . [ Prez . ind . și : ( reg . )

 

RECHEMARE

... RECHEMÁRE , rechemări , s . f . Acțiunea de a rechema și rezultatul ei ; chemare

 

SACERDOȚIU

... SACERDÓȚIU s . n . ( Livr . ) Rang , demnitate de preot ; fig . chemare

 

STRIGĂT

... puternică ) ; comandă . 3. Sunet , șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre . 4. Zgomot , larmă de voci ; vociferare . 5. Chemare

 

TIMARIOT

... TIMARIÓT , timarioți , s . m . ( Înv . ) Militar turc împroprietărit , dator să se întoarcă sub arme la prima chemare

 

VOCAȚIE

... VOCÁȚIE , vocații , s . f . Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință ; chemare , predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de ...

 

VOCATIV

... VOCATÍV , vocative , s . n . ( Gram . ) Caz al declinării care exprimă o chemare

 

<<< Anterioarele