Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CERESC

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 57 pentru CERESC.

SATELIT

... SATELÍT , sateliți , s . m . 1. Corp ceresc care se rotește în jurul altui corp ceresc , însoțindu - l în cursul mișcării lui de revoluție . 2. ( În sintagmele ) Satelit artificial = corp metalic de forme diverse ( prevăzut cu aparataj ) , lansat de oameni în ...

 

ÎNTUNECA

ÎNTUNECÁ , întúnec , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face întunecos , obscur ; a ( se ) lipsi de lumină . 2. Refl . ( Despre corpuri cerești ; la pers . 3 ) A - și pierde strălucirea , a suferi o eclipsă . 3. Refl . Fig . A se posomorî ; a se întrista . 4. Refl . A se închide la culoare . - Probabil lat . in - tunicare " a acoperi cu o

 

APEX

ÁPEX , apexuri , s . n . 1. ( Astron . ) Punct de pe bolta cerească spre care se deplasează în aparență sistemul nostru solar . 2. Capăt , extremitate ( ascuțită ) a unui

 

APSIDĂ

... APSÍDĂ apside , s . f . Fiecare din cele două puncte extreme ale axei mari a orbitei pe care un corp ceresc

 

ASTROFOTOMETRIE

ASTROFOTOMETRÍE s . f . Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor

 

ASTROLOGIE

ASTROLOGÍE s . f . ( În antichitate și în evul mediu ) Prezicere a viitorului pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor , a constelațiilor sau a unor fenomene

 

ASTRU

ÁSTRU , aștri , s . m . Corp situat pe bolta cerească ( stea , planetă etc . ) . [ Pl . și : ( n . )

 

CELEST

... CELÉST , - Ă , celești , - ste , adj . ( Livr . ; poetic ) Ceresc

 

CER

CER ^2 , ceruri , s . n . 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii ; ( mai ales ) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului , care are o formă aparent emisferică ; boltă cerească , firmament . 2. Aer , văzduh , atmosferă . 3. Rai ^1 , eden , paradis . CER ^1 , ceri , s . m . Arbore mare din familia fagaceelor , înalt până la 30 m , înrudit cu stejarul , cu scoarța negricioasă , cu frunze pieloase , bogate și cu fructele ghinde , foarte căutat ca lemn de foc ( Quercus

 

CHINTESENȚĂ

CHINTESÉNȚĂ s . f . 1. Ceea ce este esențial , de bază într - un lucru , într - o concepție etc . 2. ( În filozofia antică ) Substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii , din care ar fi alcătuite corpurile cerești . [ Var . : ( înv . ) cvintesénță s .

 

COLATITUDINE

COLATITÚDINE , colatitudini , s . f . ( Astron . ) Complementul latitudinii unui punct de pe sfera terestră sau cerească . - Co - + latitudine ( după fr .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>