Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEATĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 32 pentru CEATĂ.
CENTÚRIE , centurii , s . f . 1. ( În armata romană ) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași ; ( în vechea organizare a armatei române ) subîmpărțire a cetei . 2. ( În vechea Romă ) Diviziune politică și administrativă formată dintr - o sută de
CETÁȘ , cetași , s . m . ( Înv . ) Membru al unei cete ;
... CIÚRDĂ , ciurde , s . f . ( Reg . ) 1. Cireadă . 2. ( Fam . ) Mulțime de oameni , de copii etc . ; ceată
COLÍND , colinde , s . n . Faptul de a colinda . 1. Obiceiul de a colinda . 2. Cântec tradițional cântat de cete de copii , de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou ; colindă . 3. Umblet din loc în loc , întrerupt de
... despărțită din una mai mare ; compartiment . 2. Construcție făcută cu scopul de a separa , de a delimita ceva . 3. ( Înv . ) Grup , ceată
... DROÁIE s . f . Mulțime , ceată
GREGÁR , - Ă , gregari , - e , adj . ( Despre animale ) Care trăiește în grupuri compacte , în turme , cete ,
HAIDÚC , haiduci , s . m . 1. Om care , răzvrătindu - se împotriva asupririi , își părăsea casa și trăia în păduri , singur sau în cete , jefuind pe bogați și ajutând pe săraci ; haramin . 2. ( Înv . ) Soldat
HAIDUCÍE , haiducii , s . f . 1. Luptă armată a unor cete de haiduci ( 1 ) împotriva asupritorilor , frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică . 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc ( 1 ) . 3. Purtare , deprindere de haiduc ( 1 ) . - Haiduc + suf . -
... HOÁRDĂ , hoarde , s . f . 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive . 2. Ceată
... LEGIÚNE , legiuni , s . f . 1. Mare unitate militară romană ; p . gener . denumire dată unor formații militare sau paramilitare din diferite epoci . 2. Fig . Mulțime ; ceată