Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARTILAJ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 21 pentru CARTILAJ.
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
GELATÍNĂ , gelatine , s . f . 1. Substanță proteică coloidală preparată prin fierbere din oase , cartilaje etc . , cu diferite întrebuințări practice . 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr - o cremă dulce , închegată cu foi de gelatină ( 1 ) . 3. Piele crudă pregătită pentru a fi
JAVÁRT s . n . Tumoare care constă în mortificarea unei părți din cartilajul copitei la cai și la
LARÍNGE , laringe , s . n . ( Anat . ) Partea superioară a traheii , formată din mai multe cartilaje , în structura căreia intră și coardele vocale ;
... a suprafeței unui lichid , care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid . 3. Cartilaj
MUCOPOLIZAHARÍDĂ , mucopolizaliaride , s . f . Substanță alcătuită din polizaharide și proteine , care se găsește în organismul animalelor , ca parte constitutivă a
PIFTÍE , piftii , s . f . Mâncare preparată din carne , oase și cartilaje ( de porc ) , fierte timp îndelungat într - o zeamă ( cu usturoi ) , care , după răcire , se încheagă și devine gelatinoasă ;
TÓFUS , tofusuri , s . n . Depozit de urați de sodiu și de calciu format în articulațiile și cartilajele urechii , degetelor , cotului etc . , la bolnavii de
TUBÉRCUL , tuberculi , s . m . 1. Tulpină subterană , scurtă și îngroșată , care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante . 2. ( Anat . ) Denumire pentru diferite proeminențe aflate pe vase , cartilaje , piele , organe etc . 3. ( Med . ) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt țesut . [ Pl . și : ( n . ) tubércule . - Var . : tubérculă s .
... XIFOÍD , xifoide , s . n . Cartilaj
... Refl . A da dovadă de zgârcenie , a se arăta zgârcit ; a se scumpi . ZGÂRCI ^1 , zgârciuri , s . n . 1. Cartilaj