Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CALCULE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 30 pentru CALCULE.

CALCULOZĂ

CALCULÓZĂ , calculoze , s . f . Boală care constă în formarea unor calculi într - un organ intern ;

 

COMBINATORIE

COMBINATÓRIE , combinatorii , adj . Analiză combinatorie ( În sintagma ) = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele , permutările și

 

DERIVARE

DERIVÁRE , derivări , s . f . Acțiunea de a deriva și rezultatul ei . 1. Provenire , rezultare a unui lucru din . . . 2. Operație folosită în calculul diferențial pentru obținerea unei derivate . - V.

 

EXPECTATIVĂ

EXPECTATÍVĂ , expectative , s . f . Așteptare bazată pe anumite drepturi , promisiuni , probabilități sau calcule ; neintervenție în anumite chestiuni sau situații , și așteptarea unui moment potrivit ;

 

EXTRACONTABIL

EXTRACONTÁBIL , - Ă , extracontabili , - e , adj . ( Despre calcule , situații , lucrări etc . ) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă . - Extra - +

 

INDIRECT

INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule

 

INTEGRARE

INTEGRÁRE , integrări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) integra și rezultatul ei ; integrație . 2. ( În sintagma ) Integrarea producției = reunirea în același loc , în cadrul uneia și aceleiași unități de producție , a activităților de producție succesive , începând cu obținerea materiei prime și până la fabricarea produsului finit . 3. ( Mat . ) Calculul unei integrale ; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate

 

INTEGRATOR

INTEGRATÓR , - OÁRE , integratori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Aparat ) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale . 2. S . n . Circuit electric caracterizat printr - o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele

 

ITERAȚIE

... ITERÁȚIE , iterații , s . f . Repetare a unui anumit procedeu de calcul

 

LITIAZĂ

LITIÁZĂ , litiaze , s . f . Boală caracterizată prin formarea patologică de nisip sau de calculi în anumite organe sau în canalele excretoare ; calculoză . Litiază biliară . Litiază renală . [ Pr . : - ti -

 

LITOTOMIE

LITOTOMÍE , litotomii , s . f . ( Med . ) Operație chirurgicală pentru extragerea calculilor din organul care îi

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>