Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUCĂȚELE
Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru BUCĂȚELE.
MAZAGRÁN , mazagranuri , s . n . Băutură răcoritoare preparată din cafea neagră foarte concentrată , în care se introduc bucățele de gheață . [ Pl . și :
SÍLCĂ , silce , s . f . Sfoară cu care se leagă bucățelele de plută în frânghia carmacelor . - Et .
TÓBĂ , tobe , s . f . 1. Instrument muzical de percuție , format dintr - un cilindru scurt , larg și gol , de lemn sau de metal , pe fundurile căruia este întinsă câte o membrană de piele , care , lovită ( cu două baghete ) , produce sunete . 2. Nume dat mai multor obiecte de lemn sau de metal , fixe sau mobile , în formă de cilindru gol . 3. Mezel preparat din bucățele de carne , de slănină , de măruntaie etc . introduse în membrana care formează stomacul porcului . 4. ( La jocul de cărți ) Caro . [ Var . : ( înv . și pop . ) dóbă s .
TOCÁNĂ , tocane , s . f . Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă ( și cu adaos de cartofi ) ; mâncare făcută din anumite legume prăjite cu
TOPITÚRĂ , topituri , s . f . 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide . 2. ( Reg . ) Slănină subțire ( de pe burta porcului ) care se topește pentru a se obține din ea untură ; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată . - Topi + suf . -
USCĂȚÉL , - ÍCĂ , uscaței , - ele , adj . , s . f . 1. Adj . Diminutiv al lui uscat ^2 ( I ) . 2. S . f . pl . Crengi subțiri și uscate ; uscături ( 1 ) . 3. S . f . ( Mai ales la pl . ) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor ; uscătură ( 2 ) . - Uscat ^2 + suf . - el , -
ZDREÁNȚĂ , zdrențe , s . f . 1. Bucată ruptă , sfâșiată dintr - o pânză sau dintr - un obiect de pânză ; haină , rută sau pânză veche , ruptă . 2. ( La pl . ) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă , care se fierbe în supă în bucățele mici . [ Var . : treánță s .
ZDRUMICÁ , zdrúmic , vb . I . Tranz . ( Pop . ) A face bucățele , a sfărâma , a
ZDRUMICÁT , - Ă , zdrumicați , - te , adj . ( Pop . ) Făcut bucățele , sfărâmat , zdrobit . - V.