Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BISERICA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 182 pentru BISERICA.
CATAPETEÁSMĂ , catapetesme , s . f . ( La bisericile ortodoxe ) Perete despărțitor ( împodobit cu icoane ) între altar și restul bisericii ; iconostas , tâmplă ^
CIVÍL , - Ă , civili , - e , adj . Care privește pe cetățenii unui stat ( cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii ) sau care aparține , este specific acestor cetățeni ; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei ( cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii ) , precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile
... CLOPÓTNIȚĂ , clopotnițe , s . f . Turn de biserică sau construcție în formă de turn ( situată lângă biserică
EREZÍE , erezii , s . f . 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici , abătându - se de la dogmele consacrate și care este condamnată de biserica respectivă . 2. Fig . greșeală , eroare ,
... Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici , în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor . 2. Cavou , criptă , mormânt sau cimitir situate lângă o biserică
HRAM , hramuri , s . n . 1. Patronul unei biserici creștine ; p . ext . serbarea patronului unei biserici . 2. ( Pop . ; în expr . ) Ce hram porți ( ori poartă ) sau ții ( ori ține ) ? = ce fel de om ești ( sau
INCHIZÍȚIE s . f . Instituție a Bisericii catolice care judeca pe cei acuzați de erezie și pe cei care își manifestau sub orice formă ostilitatea sau nesupunerea față de biserica
INTERDÍCT , interdicte , s . n . Pedeapsă dată în evul mediu de autoritatea bisericii catolice , prin care se interzicea temporar unui preot , unei biserici , unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul divin sau să participe la
... MĂNĂSTÍRE , mănăstiri , s . f . Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc , potrivit unor reguli de viață austere , călugări sau călugărițe ; p . restr . biserică
MITROPOLÍE , mitropolii , s . f . 1. Instituție administrativă a Bisericii ortodoxe , superioară episcopiei și inferioară patriarhiei , având în frunte un mitropolit . 2. Biserica și clădirile anexe care constituie sediul unei mitropolii ( 1 ) . 3. Funcție de
ORTODÓX , Ă , ortodocși , - xe , adj . 1. Care ține de biserica creștină răsăriteană , de ortodoxie , care este conform cu doctrina acestei biserici ; ( despre persoane ) care este adept al ortodoxismului . 2. Conform cu principiile tradiționale ale unei doctrine , ale unei dogme etc . , considerată ca fiind singura adevărată ; ( despre oameni ) care urmează cu fermitate ( sau dogmatic ) o asemenea