Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APUCAT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 44 pentru APUCAT.
... ÎNHĂȚÁ , înháț , vb . I . Tranz . A apuca
... ÎNTREPRÍNDE , întreprínd , vb . III . Tranz . A se apuca de făcut ceva , a se angaja la ceva ; a face un lucru , a efectua . [ Perf . s . întreprinsei . part . întreprins ...
ABÁTE^2 , abát , vb . III . 1. Tranz . , refl . și intranz . A ( se ) îndepărta ( de la o direcție apucată , fig . de la o normă fixată , de la o linie de conduită etc . ) . 2. Refl . ( Despre fenomene ale naturii , calamități , nenorociri ) A se produce în mod violent . 3. Intranz . A - i trece ceva prin minte , a - i veni ideea ; a i se năzări . 4. Tranz . A descuraja , a deprima , a întrista , a mâhni . Vestea l - a abătut . 5. Tranz . ( Franțuzism ) A doborî la pământ . ABÁTE^1 , abați , s . m . 1. Titlu dat superiorului unei abații . 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici ; persoană care poartă acest
... A atârna , a suspenda ceva de un cârlig , de un cui etc . ; a spânzura . 2. Refl . A se apuca
CIUGULÍ , ciugulesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre păsări ) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare ; a mânca apucând hrana cu ciocul . 2. ( Fam . ; despre oameni ) A mânca dintr - un aliment , luând numai câte puțin , de ici și de colo . - Et .
... CUPRÍNDE , cuprínd , vb . III . I. Tranz . 1. A prinde , a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu brațele . 2. Fig . A îmbrățișa cu privirea ; a vedea ; a înțelege ...
... o propoziție interogativă ) Oare ? Dar ce vreți voi de la mine ? IV. ( Înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă , întărește înțelesul acestuia ) Mă voi apuca
DERUTÁ , derutez , vb . I . Tranz . A face pe cineva să se încurce , să se zăpăcească , astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro să o apuce ; a dezorienta , a
DEZORIENTÁT , - Ă , dezorientați , - re , adj . Care nu se poate orienta în spațiu , care nu știe exact unde se găsește , pe unde trebuie să apuce . V. dezorienta . Cf . fr . %
GHEÁRĂ , gheare , s . f . 1. Formație cornoasă ascuțită , curbată , crescută la vârful degetelor unor reptile , păsări și mamifere , servind mai ales la apărare și la atac . 2. ( Tehn . ) Piesă ( 1 ) asemănătoare cu o gheară ( 1 ) , care servește la apucat , împiedicat etc . - Et .
HÂȚ interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă , când cineva apucă , smucește sau trage