Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACORDAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 148 pentru ACORDAT.

NEACORDAT

NEACORDÁT , - Ă , neacordați , - te , adj . 1. ( Gram . ; despre unele părți de propoziție ) Care nu este în același caz , număr , gen și persoană cu termenul determinat . 2. ( Despre premii , titluri ) Care nu a fost atribuit . 3. ( Despre instrumente muzicale ) Care nu a fost supus acordării ; care nu mai este acordat ; dezacordat , discordat . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

ONORIFIC

ONORÍFIC , - Ă , onorifici , - ce , adj . 1. ( Despre titluri , distincții etc . ) Care aduce onoruri ; acordat în semn de cinste , de respect , de considerație față de cineva . 2. ( Despre persoane ) Căruia i s - a acordat un titlu ( de onoare ) în semn de respect , de considerație pentru merite deosebite ; care îndeplinește o funcție , o sarcină , fără a fi retribuit ; de onoare . Membru

 

PRIMĂ

PRÍMĂ^2 , prime , s . f . ( Reg . ) Panglică folosită pentru a lega cosițele fetelor , pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc . PRÍMĂ^1 , prime , s . f . 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse ; premiu ( acordat în sistemul de salarizare ) . 2. ( Muz . ) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei

 

PRIVILEGIU

PRIVILÉGIU , privilegii , s . n . Avantaj , scutire de obligații ( către stat ) , drept sau distincție socială care se acordă , în situații speciale , unei persoane , unui grup sau unei clase sociale ori , în feudalism , orașelor și mănăstirilor ; ( concr . ) act prin care se acordă un avantaj , un drept , o distincție

 

REACORDAT

REACORDÁT , - Ă , reacordați , - te , adj . 1. Care a fost dat , acordat încă o dată . 2. ( Despre instrumente muzicale dezacordate ) Acordat din nou . [ Pr . : re -

 

URIC

URÍC^2 , urice , s . n . 1. ( În evul mediu , în Moldova și în Maramureș ) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate . 2. Act de privilegiu acordat unui uric ^2 ( 1 ) ; act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut ; p . gener . document , act ; hrisov , zapis . [ Acc . și : úric ] ÚRIC^1 adj . Acid uric ( În sintagma ) = acid organic natural care se găsește în sânge și în urină , rezultat din arderea proteinelor în procesul

 

ÎMPĂMÂNTENI

... ÎMPĂMÂNTENÍ , împământenesc , vb . IV . 1. Tranz . ( În evul mediu , în țările românești ) A acorda

 

ÎNCETĂȚENI

... ÎNCETĂȚENÍ , încetățenesc , vb . IV . 1. Tranz . A acorda

 

ÎNSTRUNA

... ÎNSTRUNÁ , înstrún , vb . I . Tranz . 1. A acorda

 

ÎNSTRUNAT

ÎNSTRUNÁT , - Ă , înstrunați , - te , adj . 1. Acordat . 2. Strâns în chingă , în frâu ;

 

ÎNVESTI

... ÎNVESTÍ , învestesc , vb . IV . Tranz . A acorda

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>