Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘU

 Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru ȘU.

ȘUIERARE

... ȘUIERÁRE , șuierări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a șuiera și rezultatul ei . [ Pr . : șu

 

ȘUIET

... ȘÚIET , șuiete , s . n . ( Pop . ) Zgomot ( slab , monoton ) produs de foșnetul frunzelor , de curgerea apei , de bătaia vântului etc . ; vuiet , freamăt . [ Pr . : șu

 

CĂMĂȘUIALĂ

... obiecte sau piese . 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat , care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere . [ Pr . : - șu

 

DEZEȘUA

... DEZEȘUÁ , dezeșuéz , vb . I . Tranz . A repune în stare de plutire o navă eșuată . [ Pr . : - șu

 

DEZEȘUARE

... DEZEȘUÁRE , dezeșuări , s . f . Acțiunea de a dezeșua . [ Pr . : - șu

 

DEZEȘUAT

... DEZEȘUÁT , - Ă , dezeșuați , - te , adj . ( Despre nave ) Care a fost pus în stare de plutire după o eșuare . [ Pr . : - șu

 

EȘUA

... adâncime redusă . 2. A suferi un eșec , a da greș , a nu reuși , a nu izbuti . [ Pr . : - șu

 

EȘUARE

... EȘUÁRE , eșuări , s . f . Acțiunea de a eșua și rezultatul ei . [ Pr . : - șu

 

MIȘUIALĂ

... MIȘUIÁLĂ , mișuieli , s . f . ( Rar ) Mișunare . [ Pr . : - șu

 

<<< Anterioarele