Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNFLORI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru ÎNFLORI.

DESFOIA

... desfói , vb . I . 1. Tranz . A desprinde , a smulge petalele unei flori . 2. Refl . ( Despre flori sau boboci ) A înflori

 

DINCOLO

DÍNCOLO adv . 1. În partea cealaltă , în partea opusă vorbitorului . Loc . adj . De dincolo = care se află în cealaltă parte ; care se află peste hotare . 2. ( În corelație cu " ici " , " colo " , " aici " etc . ) În altă parte . Aici înflorește o floare , dincolo un

 

EFLORESCENT

EFLORESCÉNT , - Ă , eflorescenți , - te , adj . 1. Care înflorește , care se află în eflorescentă ( 1 ) ; fig . înfloritor , bogat în aspecte sau detalii . 2. ( Chim . ; despre săruri ) care își pierde o parte din apa de cristalizare și capătă un aspect de

 

FLAGEL

FLAGÉL , flageluri , ( 1 , 2 ) s . n . , flageli , ( 3 , 4 ) s . m . 1. S . n . ( Rar ) Bici : mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări . 2. S . n . Fig . Calamitate , dezastru : spec . boală , epidemie , molimă . 3. S . m . Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție . 4. S . m . Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului , dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an . [ Pl . și :

 

FLORIBUND

FLORIBÚND , - Ă , floribunzi , - de , adj . Care are multe flori , care înflorește

 

FLORIU

FLORÍU , - ÍE , florii , adj . 1. ( Rar ) Plin de flori ; înflorit . 2. ( Pop . ; despre animale ) Cu pete albe . - Floare + suf . -

 

GHIOCEL

GHIOCÉL , ghiocei , s . m . Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare , cu o singură floare , albă , în formă de clopoțel , aplecată în jos , care înflorește primăvara foarte timpuriu ; aișor ( Galanthus nivalis ) . [ Pr . : ghi -

 

HAȘIȘ

HAȘÍȘ s . n . Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică ( Cannabis indica ) , folosită ca excitant psihic , care , consumată sistematic , dă toxicomanii

 

MĂRGĂRI

... MĂRGĂRÍ , mărgăresc , vb . IV . Intranz . ( Pop . ; în urări ) A prospera , a înflori

 

MĂRGĂRIT

MĂRGĂRIT ^2 , - Ă , mărgăriți , - te , adj . ( Pop . ; despre pomi ) Înflorit . v . mărgări . MĂRGĂRÍT^1 , mărgărite ( 1 ) s . n . , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Mărgăritar ( 1 ) . 2. S . m . Lăcrimioară . [ Var . : ( 2 ) mărgărínt s .

 

MONOCARP

MONOCÁRP , - Ă , monocarpi , - e , adj . ( Bot . ; despre plante ) Care înflorește și face fruct o singură dată în timpul

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>