Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNĂLȚAT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 37 pentru ÎNĂLȚAT.
CANÓE , canoe , s . f . 1. Ambarcație ușoară , fără cârmă , construită simetric , cu prora și pupa ascuțite și înălțate , condusă cu ajutorul pagaielor din poziția în genunchi . 2. Ambarcație ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor
CLĂDÍRE , clădiri , s . f . 1. Acțiunea de a clădi . 2. ( Concr . ) Construcție înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea unor oameni , unor animale , unor obiecte și instalații
... sa ; a stăpâni . 2. Tranz . și intranz . A întrece ( cu mult ) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare , a se înălța
FLÁCĂRĂ , flăcări , s . f . 1. Masă liberă de gaze care iese dintr - un corp solid sau dintr - un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină ; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr - un corp aprins ; pară ^1 , văpaie ; flamă . 2. Fig . Înflăcărare , pasiune ; căldură ; strălucire . [ Pl . și : flacări ,
GORGÁN , gorgane , s . n . Movilă înălțată deasupra unui mormânt
LUMINÁT^2 , - Ă , luminați , - te , adj . 1. Care primește lumină , pe care cade lumina ; plin de lumină ; luminos . 2. Fig . ( Despre oameni ) Cu ( multă ) știință de carte ; care înțelege , discerne , care judecă limpede ; plin de înțelepciune ; instruit , cultivat , învățat . 3. ( Rar ) Care răspândește , emite lumină ; luminos , strălucitor . 4. ( Înv . ; ca termen de reverență , adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu , o calitate ) Înălțat , mărit , slăvit . - LUMINÁT^1 s . n . Faptul de a lumina . - V.
MĂRÍT^4 , - Ă , măriți , - te , adj . 1. Devenit mai mare ^1 ; crescut . 2. Slăvit , măreț , înălțat , glorios ; cinstit . MĂRÍT^3 s . n . Faptul de a ( se ) mări ^1 ; mărire . - V. mări . MĂRÍT^2 s . n . ( Pop . ) Măritat ^1 . MĂRÍT^1 , măriți , s . m . ( Înv . și reg . ) Soț ;
MONTÁNT , - Ă , montanți , - te , adj . , s . m . 1. Adj . Ridicat în sus , înălțat , înalt . 2. S . m . Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într - o construcție și care servește ca piesă de
MORIÓN , morioane , ( 1 ) s . n . 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă , utilizat în sec . XVI . 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau bruna , utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii . [ Pr . : - ri -
... NĂLȚÁ vb . I v . înălța
PERÉTE , pereți , s . m . 1. Element de construcție așezat vertical ( sau puțin înclinat ) , făcut din zidărie , din lemn , din piatră etc . , care limitează , separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele , etajele și acoperișul . 2. Masiv pietros care se înalță ( aproape ) vertical . 3. Parte a unui obiect , a unui sistem tehnic etc . care se aseamănă cu un perete ( 1 ) , mărginind , izolând , protejând ; piesă dintr - un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile