Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPĂRTĂȘIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 20 pentru ÎMPĂRTĂȘIT.
DESCĂRCÁ , descárc , vb . I . Tranz . 1. A goli , parțial sau în întregime , un vehicul de transport ; a da jos încărcătura . 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese , unei construcții , unui sistem tehnic etc . care ar putea produce deformarea acestuia . 3. A scoate încărcătura dintr - o armă de foc . 4. Fig . A da curs liber unor stări sufletești , a se elibera sufletește ( împărtășind ceva cuiva ) . 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat
... EXPANSÍV , - Ă , expansivi , - e , adj . Care are tendința de a - și împărtăși
... Pop . ) 1. Tranz . , intranz . și refl . A ( se ) îngriji ( de cineva sau de ceva ) . 2. Tranz . și refl . ( Bis . ) A ( se ) împărtăși
INDISCRÉT , - Ă , indiscreți , - te , adj . Care nu este discret , care caută să afle și să se amestece în mod nedelicat și cu curiozitate în secretele cuiva ( împărtășindu - le și
PĂRTÁȘ , - Ă , părtași , - e , s . m . și f . 1. Persoană care participă ( împreună cu altele ) la o activitate , care ia parte la o acțiune ; participant ; spec . complice . 2. Persoană care se bucură ( împreună cu altele ) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește ( cu altele ) un necaz , o nenorocire . 3. Persoană care primește o parte dintr - un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană . - Parte + suf . -
PRETÉNȚIE , pretenții , s . f . 1. Revendicare a unui drept ; drept pe care și - l revendică cineva . 2. Convingere ( nejustificată ) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți ; ( la pl . ) , aere de superioritate , ifose . 3.
PRICEÁSNĂ , pricesne , s . f . Cântare executată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtășește
SIMPATIZÁNT , - Ă , simpatizanți , - te , s . m . și f . Persoană care împărtășește ideile , sentimentele și aspirațiile unei grupări politice , artistice , ale unei asociații sportive etc . , fără a fi membrul
SPÍRIT , spirite , s . n . I. 1. Factor ideal al existenței ( opus materiei ) ; conștiință , gândire ; p . ext . minte , rațiune , intelect . 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale , de caracter etc . 3. ( La pl . ) Societatea în întregul ei , oamenii considerați ca purtători ai unor idei , ai unor preocupări intelectuale ; opinie publică . 4. Mod , fel de a gândi , de a se manifesta ; părere , concepție împărtășită de un grup de oameni , de o colectivitate . 5. Caracter specific , trăsătură caracteristică a ceva . 6. Înclinare , pornire , tendință care determină felul de a fi , de a gândi , de a se manifesta al cuiva . 7. Glumă , anecdotă , banc . II. Semn grafic în scrierea greacă , care , adăugat unui sunet , arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al
UNANÍM , - Ă , unanimi , - e , adj . Acceptat , împărtășit de toți , care exprimă un acord total ; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor ; fără excepție ,