Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TUFIȘ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru TUFIȘ.

ȚÂHLIȘ

... ȚÂHLÍȘ , țâhlișuri , s . n . ( Reg . ) Tufiș

 

CIRITEL

... CIRITÉL , ciritei , s . m . ( Reg . ) Tufiș

 

HĂLĂCIUGĂ

... HĂLĂCIÚGĂ , hălăciugi , s . f . ( Reg . ) 1. Tufiș

 

HUCEAG

... HUCEÁG , huceaguri , s . n . ( Reg . ) Pădure mică , tânără și deasă ; tufiș

 

HUCI

... HUCI , huciuri , s . n . ( Reg . ) Pădure mică , tânără și deasă ; tufiș

 

JEP

JEP , jepi , s . m . Arbust din familia pinului , cu tulpini ramificate flexibile , adesea culcate la pământ , cu frunze în formă de ace , răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri ; jneapăn ( 1 ) ( Pinus mugo ) - Et .

 

JUNGLĂ

JÚNGLĂ , jungle , s . f . Pădure tropicală sau subtropicală deasă , greu de străbătut , cu numeroase tufișuri și liane , situată adesea în regiuni

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

MAQUIS

MAQUÍS s . n . 1. Formație vegetală deasă , compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi , caracteristică unor regiuni mediteraneene . 2. Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de - al doilea război mondial . [ Scris și : machi . - Pr . :

 

PAMPAS

PÁMPAS , pampasuri , s . n . Câmpie întinsă , acoperită cu ierburi și cu tufișuri , caracteristică regiunilor cu climă subtropicală și temperată din America de Sud . [ Var . : pámpa s .

 

POTÂRNICHE

POTÂRNÍCHE , potârnichi , s . f . Pasăre sălbatică de mărimea unui porumbel , cu penele de culoare brună - pestriță pe spate , cenușie pe piept și albă pe burtă , care trăiește în stoluri mici prin holde și tufișuri ( Perdix

 

   Următoarele >>>