Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂIETURĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 37 pentru TĂIETURĂ.
... pe calapod a fețelor încălțămintei . 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit . 3. Tăietură , scobitură făcută pe marginea unei scânduri , a unei țigle etc . , pentru a permite îmbinarea cu altă scândură , țiglă etc . cu o ...
... INCÍZIE , incizii , s . f . 1. ( Med . ) Tăietură , secționare făcută într - un țesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical . 2. Tăietură făcută în scoarța unui arbore , cu scopul de a opri și de a dirija o cantitate mai mare de substanțe nutritive ...
... SPINTECĂTÚRĂ , spintecături , s . f . Tăietură lungă și adâncă ; crăpătură , despicătură ; ( concr . ) loc unde s - a făcut o asemenea tăietură
... ȘANFRÉN , șanfrenuri , s . n . ( Tehn . ) Tăietură
... BUTONIÉRĂ , butoniere , s . f . Tăietură mică într - o stofă , într - o pânză etc . , ale cărei margini sunt bine întărite ( și în care se încheie un nasture ) ; p . ext . parte a ...
CHEOTOÁRE , cheotori , s . f . 1. Mic ochi de ață , de șiret , de stofă etc . la un obiect de îmbrăcăminte , prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul . 2. Tăietura din partea stângă ( sau dreaptă ) a reverului unei haine ( bărbătești ) ; butonieră . 3. ( Pop . ) Loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor . [ Pr . : che - o - - Var . : cheutoáre , chiotoáre s .
... CICATRÍCE , cicatrice , s . f . Urmă ( formată din țesut conjunctiv ) lăsată de o rană , de o tăietură
COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe
... CRANIOTOMÍE , craniotomii , s . f . Tăietură
... CRESTĂTÚRĂ , crestături , s . f . 1. Semn făcut prin tăiere , prin crestare ; tăietură . 2. ( La pl . ) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire , scrijelare sau crestare , folosit la elementele arhitectonice , la piesele de ...
CRESTÁ , crestéz , vb . I . 1. Tranz . A face tăieturi pe o suprafață sau pe marginea unui obiect ; a efectua crestături prin așchiere , deformare plastică etc . ; a tăia în ceva făcând colți , dinți . 2. Refl . A se tăia , a se răni