Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OSCILATORIU
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru OSCILATORIU.
... EPIROGENÉTIC , - Ă , epirogenetici , - ce , adj . ( Despre mișcări tectonice ) Care are caracter oscilatoriu
EPIROGENÉZĂ s . f . Proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării , datorită mișcărilor tectonice oscilatorii și care are drept rezultat formarea unor suprafețe
MARÉE , maree , s . f . 1. Mișcare oscilatorie zilnică și alternativă ( de înaintare sau de retragere de la țărm ) a apelor mărilor și oceanelor , datorită atracției Lunii și a
NISTÁGMUS s . n . Stare patologică manifestată prin mișcări oscilatorii ritmice ale globilor oculari în toate direcțiile , din cauza contracțiilor mușchilor
NUTÁȚIE , nutații , s . f . 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului , determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului . 2. ( Fiz . ) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului , apropiind - o și depărtând - o de axa fixă . 3. Mișcare a unor organe ale plantelor , constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei
PENDULÁ , pendulez , vb . I . Intranz . ( Despre pendule ) A face mișcări oscilatorii ( lente ) de o parte și de alta a poziției de echilibru ; a oscila ; p . gener . ( despre alte obiecte ) a face mișcări ( lente ) asemănătoare cu acelea ale pendulului ; ( despre ființe sau părți ale corpului lor ) a se legăna , a se mișca alternativ într - o parte și
... PENDULÁR , - Ă , pendulari , - e , adj . Care are o mișcare ( ca ) de pendul ; specific pendulului ; oscilant , oscilatoriu
TANGÁJ , tangaje , s . n . Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave , a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar , efectuată în jurul unei axe
TREMURÁ , trémur , vb . I . Intranz . 1. ( Despre ființe și despre părți ale corpului lor ) A face mișcări involuntare , rapide și repetate din cauza frigului , a fricii , a bolii etc . 2. ( Despre plante și despre părți ale lor ; rar , despre lucruri ) A face o mișcare ( oscilatorie ) ușoară și repetată ; a oscila , a se clătina . 3. ( Despre sunete , melodii ) A vibra ; ( despre glas ) a avea un tremur , a fi nesigur ( din cauza emoției ) . 4. Fig . ( Despre oameni ) A fi cuprins de o emoție
VAL ^2 , valuri , s . n . Meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară . VAL ^1 , valuri , s . n . I. 1. Masă de apă care înaintează prin mișcări oscilatorii la suprafața unei mări , a unui fluviu etc . , formând creste și adâncituri ; talaz . 2. P . anal . Ceea ce se mișcă , vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri ( I 1 ) ; ceea ce poate fi comparat ( ca formă și mișcare ) cu un val . 3. Fig . ( Înv . și pop . ) Încercare grea ; neplăcere , necaz . II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton ; vălătuc , trâmbă . 2. ( Tipogr . ) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit . 3. ( Reg . ) Tăvălug . 4. ( Pop . ) Sul mobil de lemn sau de metal , pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână . 5. ( În sintagma ) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea