Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OSÂNDIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru OSÂNDIT.

OSÂNDIRE

... OSÂNDÍRE , osândiri , s . f . ( Pop . ) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei ; condamnare . V. osândi

 

ÎNFIERA

... I . Tranz . 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit . 2. Fig . A condamna cu toată severitatea , a osândi

 

ÎNFIERAT

ÎNFIERÁT^2 , - Ă , înfierați , - te , adj . 1. ( Despre animale ) Însemnat cu fierul roșu ; ( despre semne ) aplicat cu fierul roșu . 2. Fig . Osândit în public ; stigmatizat . 3. ( Pop . ) Îmbrăcat în fier ; ferecat . - ÎNFIERÁT^1 s . n . Înfierare . - V.

 

CONDAMNA

... CONDAMNÁ , condámn , vb . I . Tranz . 1. A osândi printr - o sentință judecătorească , a pronunța o condamnare . 2. A - și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o ...

 

CONDAMNAT

CONDAMNÁT , - Ă , condamnați , - te , s . m . și f . Persoană osândită printr - o sentință judecătorească . - V.

 

DAMNAT

DAMNÁT , - Ă , damnați , - te , adj . ( Livr . ; adesea substantivat ) Osândit la chinurile

 

NEOSÂNDIT

NEOSÂNDÍT , - Ă , neosândiți , - te , adj . ( Pop . ) Care nu este pedepsit . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - +

 

OSÂNDI

OSÂNDÍ , osândesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) 1. A condamna , a pedepsi ( printr - o sentință judecătorească ) ; a pronunța o sentință de condamnare ( împotriva cuiva ) . 2. A sili , a obliga ; a forța , a

 

OSÂNDITOR

... OSÂNDITÓR , - OÁRE , osânditori , - oare , adj . ( Rar ) Care condamnă , care dezaprobă . - Osândi

 

PEDEPSI

... vb . IV . 1. Tranz . A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită ; a condamna , a osândi . 2. Tranz . și refl . Fig . ( Înv . și reg . ) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale ; a ...

 

   Următoarele >>>