Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OȚEL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 186 pentru OȚEL.

OȚELIU

... OȚELÍU , - ÍE , oțelii , adj . Cu aspect , cu strălucire de oțel ; de culoarea oțelului . - Oțel

 

ȘINĂ

... ȘÍNĂ , șine , s . f . 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți ( tren , tramvai ) sau de ghidare pentru anumite piese mobile ...

 

CRUCNĂ

... CRÚCNĂ , crucne , s . f . Bară de oțel , cu mâner în formă de ochi , cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la ...

 

CUȚITOAIE

... CUȚITOÁIE , cuțitoaie , s . f . 1. Instrument format dintr - o lamă ascuțită de oțel ( cu două mânere la capete ) , folosit în tâmplărie , dogărie , tăbăcărie etc . pentru cioplit , curățat , îndreptat , răzuit . 2. Unealtă tăietoare de oțel

 

DECARBURARE

... a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului ; decarburație . 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel

 

FIER

... greu , de culoare cenușie , maleabil , ductil , cu proprietăți feromagnetice , care , aliat cu carbonul sau cu alte elemente , se folosește pe scară largă în industrie ; ( impr . ) oțel ( moale ) . 2. Numele mai multor unelte , instrumente etc . sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă ; a ) ( adesea determinat prin " de călcat " ) unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor ; b ) ( adesea determinat prin " de frizat ...

 

MISCHIU

... MISCHÍU , - ÍE , mischii , s . n . , adj . ( Înv . și reg . ) 1. S . n . Oțel

 

OȚELĂRIE

... OȚELĂRÍE^2 , oțelării , s . f . Întreprindere industrială sau secție într - o uzină metalurgică , unde se elaborează șarjele de oțel . - Oțel

 

OȚELAR

... OȚELÁR , oțelari , s . m . Muncitor calificat care efectuează într - o oțelărie ^2 operațiile de elaborare a șarjei de oțel . - Oțel

 

SABIE

... SÁBIE , săbii , s . f . 1. Armă tăioasă formată dintr - o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într - un mâner . 2. Armă formată dintr - o lamă elastică de oțel

 

   Următoarele >>>