Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentru MUT.
... MUTÁ , mut , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) mișca din locul în care se găsește și a ( se ) așeza în alt ...
MUTĂTÓR , - OÁRE , mutători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Reg . ) Care se poate mișca , care se muta dintr - un loc în altul . 2. S . f . Plantă erbacee agățătoare , veninoasă , din familia cucurbitaceelor , cu rădăcina groasă , cărnoasă , cu flori albe - gâlbui și cu fructele în formă de boabe roșii ( Bryonia dioica ) . - Muta + suf . -
... MUTÉȘTE adv . Pe tăcute , fără vorbă . [ Var . : muțéște adv . ] - Mut
MUTÁȚIE , mutații , s . f . 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu ; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr - o locuință sau dintr - o localitate în altă ; viză de mutare . 2. Prefacere , transformare , schimbare , modificare ( radicală ) . 3. ( Jur . ) Transmitere a unui bun dintr - o proprietate în
MUTAȚIONÍSM s . n . Teorie biologică potrivit căreia speciile noi sunt produsul mutațiilor ( 2 ) , fără intervenția selecției . [ Pr . : - ți -
MUTAȚIONÍST , - Ă , mutaționiști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Adept ) al mutaționismului . [ Pr . : - ți -
MUTÚLĂ , mutule , s . f . ( Arhit . ) Ornament al antablamentului în stilul doric , care corespunde cu
... MUȚÉNIE , muțenii , s . f . 1. Stare a celui mut , lipsă a capacității de a vorbi ; mutism , muție . 2. Tăcere , liniște deplină . - Mut
... MUȚÍE , muții , s . f . ( Rar ) Muțenie . - Mut
MUȚÍRE , muțiri , s . f . Faptul de a muți ; muțenie , tăcere . - V.