Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂRGINIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 77 pentru MĂRGINIT.

HERMINAT

HERMINÁT , - Ă , herminați , - te , adj . ( Despre găini ) Cu penajul alb mărginit cu negru la coadă și la aripi și negru mărginit cu alb la

 

ÎNDIGUI

... ÎNDIGUÍ , îndiguiesc , vb . IV . Tranz . A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri , a zăgăzui ; p . gener . a ridica un dig . - În + dig ...

 

ÎNDIGUIT

ÎNDIGUÍT , - Ă , îndiguiți , - te , adj . Mărginit de diguri ; îngrădit cu diguri , zăgăzuit . - V.

 

ÎNTREFIER

ÎNTREFIÉR , întrefieruri , s . n . Porțiune neferomagnetică a unei laturi de circuit magnetic mărginită de fețele apropiate ale unor porțiuni feromagnetice ale laturii . - Între ^2 + fier ( după fr .

 

ȘAMBRANĂ

ȘAMBRÁNĂ , șambrane , s . f . Cadru ( sculptat ) care mărginește o ușă sau o fereastră în chip

 

ȚĂRMUITOR

ȚĂRMUITÓR , - OÁRE , țărmuitori , - oare , adj . ( Rar ) Care mărginește ceva ; înconjurător . [ Pr . : - mu - i - ] - Țărmui + suf . -

 

ȚĂRMURI

... ȚĂRMURÍ , țărmuresc , vb . IV . 1. Tranz . A mărgini , a limita , a pune hotar ; p . ext . a îngrădi , a stăvili . 2. Refl . ( Înv . ) A trage ...

 

ALEE

ALÉE , alei , s . f . Drum într - un parc , într - o grădină etc . așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de

 

BALUSTRADĂ

BALUSTRÁDĂ , balustrade , s . f . Perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție ( balcon , scară

 

BUZĂ

BÚZĂ , buze , s . f . l . Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții . 2. Margine a unor obiecte , a unor vase . Buza străchinii . 3. Culme a unui deal , a unui pisc ; margine a unui șanț , a unei păduri etc . 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat ; tăiș . 5. ( În sintagma ) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată , care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe

 

CALOTĂ

CALÓTĂ , calote , s . f . 1. Fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan . 2. Boltă a cărei suprafață interioară are , în secțiune , forma unui semicerc . 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă ; p . ext . piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică . 4. Partea de deasupra a unei pălării , care acoperă capul și este mărginită de boruri . 5. ( În sintagma ) Calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene . 6. ( În sintagma ) Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă porțiuni mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților

 

   Următoarele >>>