Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMORAL
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru IMORAL.
... IMORALITÁTE , imoralități , ( 2 ) s . f . 1. Caracterul a ceea ce este imoral
CAZUÍSTIC , - Ă , cazuistici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Bazat pe cazuistică ( 2 ) , privitor la cazuistică . 2. S . f . Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr - un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice , devenite cu vremea pură sofistică ; p . ext . argumentare subtilă , abilă , sofistică a unor teze false sau
CURTEZÁNĂ , curtezane , s . f . Femeie de moravuri ușoare , care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil ; p . gener . femeie cu conduită imorală ;
... DEȘUCHEÁT , - Ă , deșucheați , - te , adj . ( Pop . și fam . ; despre oameni , despre sentimentele și acțiunile lor ; adesea substantivat ) 1. Nebun , smintit . 2. Dezmățat , destrăbălat , imoral
... DEMORALIZÁT , - Ă , demoralizați , - te , adj . 1. Descurajat , deprimat . 2. ( Înv . ) Imoral
DESTRĂBĂLÁ , destrăbălez , vb . I . Refl . A duce o viață imorală , de desfrâu ; a avea purtări dezmățate . - Probabil din
DESTRĂBĂLÁT , - Ă , destrăbălați , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care duce o viață imorală ; desfrânat . 2. S . m . și f . Persoană desfrânată . - Et .
... DEZMĂȚÁT , - Ă , dezmățați , - te , adj . Lipsit de rușine , de bună - cuviință ; destrăbălat , desfrânat , deșănțat , imoral
... LASCÍV , - Ă , lascivi , - e , adj . ( Despre gesturi , cuvinte etc . ) Care ațâță la plăceri senzuale ; senzual , voluptuos ; obscen , imoral
LÉLE s . f . 1. Termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea ; leică ^1 . 2. Femeie rea sau