Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 299 pentru FORMA.

CONJUNCT

CONJÚNCT , - Ă , conjuncți , - te , adj . Forme conjuncte ( În sintagma ) = formele scurte ale prezentului indicativ pers . 1 sg . ( - s ) și pers . 3 sg . și pl . ( - i , - s ) al verbului " a fi " și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg . și pl . ( - mi sau mi - , - ți sau ți -

 

BAROC

BARÓC , - Ă , baroci , - ce , adj . , s . n . ( Stil artistic ) care este caracterizat prin cultivarea formelor grandioase , prin libertatea formelor și bogăția ornamentației

 

COACERVAT

COACERVÁT , coacervate , s . n . ( La pl . ) Forme de viață microscopice considerate ca făcând trecerea între substanțele organice și primele organisme ; ( și la sg . ) individ din aceste forme microscopice . [ Pr . : co -

 

DEFECTIV

DEFECTÍV , - Ă , defectivi , - e , adj . ( Despre cuvintele flexibile ) Care are flexiunea incompletă , lipsit de unele forme gramaticale , care nu se întrebuințează la toate formele

 

DIMORFISM

DIMORFÍSM s . n . 1. Proprietate a unei substanțe de a cristaliza în două forme deosebite . 2. Existența a două forme distincte la una și aceeași specie de animale sau de vegetale ( în funcție de sex , de sezon

 

ENERGETIC

... 2. S . f . Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr - o formă în alta ; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico - economice de exploatare și de utilizare a ...

 

EU

EU , ( I ) pron . pers . 1 sg . ( II ) euri , s . n . I. Pron . pers . 1 sg . 1. ( La nominativ , ține locul numelui persoanei care vorbește , cu funcțiune de subiect ) Eu merg . 2. ( La dativ , în formele mie , îmi , mi ) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le - a spus . 3. ( La acuzativ , în formele mine , mă , m - ) Oamenii mă laudă . 4. ( Urmat de unul , una la diferite cazuri , exprimă ideea de izolare ) Mie unuia nu - mi trebuie . II. S . n . ( Fil . ) Ceea ce constituie individualitatea , personalitatea cuiva ; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului . [ Pr . : ( I ) ieu . - Var . : ( I , pop . ) io pron . pers . 1

 

FI

FI , sunt , vb . IV . Intranz . A. ( Verb predicativ ) 1. A exista , a avea ființă . A fi sau a nu fi . 2. A se afla , a se găsi într - un anumit loc , la o anumită persoană . Cine - i acolo ? 3. A trăi , a viețui , a o duce ; ( despre lucruri , situații , acțiuni etc . ) a dura , a dăinui , a ține . Vechi obiceiuri care sunt și astăzi . 4. A se îndeplini , a se întâmpla , a se petrece , a avea loc . Mi - a spus cum a fost . 5. A avea prețul . . . ; a costa , a valora . Cât sunt vinetele ? 6. ( În superstiții , ghicitori etc . ) A însemna , a prevesti , a fi semn că . . . Ce e când ți se bate tâmpla ? B. ( Cu funcție copulativă ) 1. ( formează , împreună cu numele predicativ , predicatul ) El este vesel . 2. ( construit cu dativul ; împreună cu un nume predicativ , exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv ) Mi - e ...

 

FIZIC

FÍZIC , - Ă , fizici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care se referă la corpul ființelor vii , în special la activitatea mușchilor , care aparține corpului ființelor vii , în special activității musculare . 2. S . n . Aspectul exterior al unei persoane ; constituție naturală a unei persoane . 3. Adj . Care aparține materiei , privitor la materie ; material ; concret . 4. S . f . Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei , formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice , precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare . 5. Adj . Care aparține fizicii ( 4 ) , privitor la

 

ORONIMIE

ORONIMÍE s . f . 1. Totalitatea numelor geografice ( proprii și apelative ) care desemnează formele de relief . 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și al evoluției numirilor referitoare la formele de

 

RĂSUFLĂTOR

RĂSUFLĂTÓR , - OÁRE , răsuflători , - oare , adj . , s . f . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care înlesnește respirația . 2. S . f . Deschizătură ( de aerisire ) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul . 3. S . f . Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme , servind la verificarea umplerii formei . 4. S . n . Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr - un motor cu ardere internă . - Răsufla + suf . -

 

   Următoarele >>>