Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESPICAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru DESPICAT.
DESPICÁ , despíc , vb . I . 1. Tranz . A tăia , a sparge de - a lungul , desfăcând în două sau în mai multe bucăți . 2. Tranz . și refl . A ( se ) crăpa , a ( se ) spinteca ( pe o anumită porțiune ) . 3. Tranz . A străbate de - a curmezișul ( văzduhul , o mulțime compactă etc . ) . 4. Tranz . Fig . A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex ; a analiza , a interpreta , a explica , a dezlega ; p . ext . a expune
... DESPICĂTÚRĂ , despicături , s . f . 1. Tăietură , crăpătură făcută în lungime . 2. Bucată despicată , mai ales dintr - un lemn . - Despica
... DESPICÁRE , despicări , s . f . Acțiunea de a ( se ) despica . - V. despica
PROȚÁP , proțapuri , s . n . 1. Prăjină groasă de lemn , bifurcată la un capăt , care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul ; rudă . 2. Prăjină cu vârful despicat , în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului , pe deasupra capetelor mulțimii . 3. Prăjină despicată la un capăt , cu care se culeg fructele , cu care se prind racii etc . 4. Pârghie la moara de vânt sau la
... în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice ; a diviza , a scinda , a despica , a fragmenta , a îmbucătăți . 2. Tranz . A despica , a spinteca , a trece prin . . . 3. Tranz . A suprima ( un text sau o parte din el ) . 4. Tranz . A ...
... ȘPĂLTUÍ , șpăltuiesc , vb . IV . Tranz . A despica
ȘPLINT , șplinturi , s . n . Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale , care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva
BINÍȘ , binișuri , s . n . Haină boierească lungă de ceremonie , cu mânecile largi și despicate , strânsă pe bust și largă în poale , căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari . [ Var . : ( înv . și reg . ) beníș s .
BISÚLC , - Ă , bisulci , - ce , adj . ( Despre animale ) Care are copite
BÚTURĂ , buturi , s . f . ( Reg . ) 1. Butuc ( 1 ) ; buturugă . 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte , care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc ; ciot . 3. Trunchi scorburos ; butoarcă . [ Var . : bútur , búture s .