Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTATARE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru CONSTATARE.
ALIBÍ , alibiuri , s . n . 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că , la data săvârșirii infracțiunii , cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei . 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi ( 1 ) . 3. Fig . Pretext , scuză ,
CONCLÚZIE , concluzii , s . f . 1. Încheiere a unui șir de judecăți ; gândire dedusă dintr - o serie de argumente sau constatări . 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere , care cuprinde rezultatele finale . 3. ( Mat . ) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației . 4. ( Jur . ; la pl . ) Expunerile părților și ale procurorului într - un
EHÉI interj . Exclamație care exprimă diverse sentimente : admirație , bucurie , regret , nostalgie ; exclamație care însoțește evocarea unor amintiri , constatarea unor fapte etc . [ Var . : ehé , ehehéi , hehéi interj . ] -
ISPÁȘĂ s . f . ( Înv . ) Despăgubire , amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren ( cultivat ) străin ; p . ext . constatarea la fața locului a acestor
... și în apostrofe . 2. Exclamație care exprimă diverse stări emotive : mirare , admirație , mulțumire , dorință , mâhnire etc . 3. Exclamație care precedă și întărește o afirmație , o constatare . - Onomatopee . O ^1 s . m . invar . A optsprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală cu deschidere ...
... științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces ; observare , cercetare , examinare ; studiu . 2. Remarcă , constatare
PROCÉS , procese , s . n . 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea călcării legilor statului ; acțiune judecătorească ; totalitatea actelor , documentelor adunate în vederea acestei acțiuni . 2. Succesiune de operații , de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare , se produce o transformare ; evoluție , dezvoltare , desfășurare ; acțiune . 3. Maladie ( a unui organ sau a întregului organism ) în evoluție ( sau în regres ) . [ Pl . și : ( înv ) procesuri ] - Var . : ( înv ) proțés s .
... REMÁRCĂ , remarce , s . f . Observație , constatare
... SEÁMĂ s . f . 1. ( În loc . și expr . ; exprimă ideea de calcul mintal , o judecată , o constatare , o observație ) De bună seamă = desigur , fără îndoială . Mai cu seamă = mai ales , îndeosebi . A - și da seama = a constata , a ...
... altul ; a căra , a duce , a purta . 2. Refl . A se duce la fața locului ( pentru o constatare judiciară , pentru o anchetă , o inspecție etc . ) ; a se deplasa . 3. Tranz . Fig . ( Livr . ) A aduce pe cineva într - o stare ...