Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHIN
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 34 pentru CHIN.
INFÉRN s . n . 1. Loc unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși , după moarte , supuse la chinuri veșnice ; iad , gheenă , tartar ; hades , orc . 2. Fig . Loc de dezordine și de confuzie ; viață plină de chinuri , mizerabilă ; situație chinuitoare , greu de suportat , tortură sufletească . [ Pl . și : ( rar ) infernuri ,
... MUCENICÍE s . f . Viața de suferință , de chin a mucenicului ^2 ( 1 ) ; p . gener . suferință extremă , martiriu , chin
TORTURÁ , torturez , vb . I . Tranz . A supune ( pe cineva ) la chinuri fizice violente ; a schingiui ; p . ext . a supune ( pe cineva ) la chinuri morale ; a
... AHT , ahturi , s . n . ( Reg . ) 1. Oftat , suspin . 2. Durere , suferință , chin
... CALVÁR , calvaruri , s . n . Chin
... CANONEÁLĂ , canoneli , s . f . ( Pop . ) Caznă , trudă , chin
... CÁZNĂ , cazne , s . f . 1. Tortură , supliciu , chin
... sau morale intense . 2. Refl . A se strădui , a face eforturi pentru a realiza ceva . [ Prez . ind . și : chínui ] - Chin
CHINUÍT , - Ă , chinuiți , - te , adj . 1. Plin de chinuri , de suferințe . Viață chinuită . 2. ( Despre o operă artistică , un text etc . ) Care este făcut cu multă trudă ( și nu prea
DAMNÁ , damnez , vb . I . Tranz . ( Livr . ; în mitologia greco - romană și în religia creștină ) A condamna la chinurile