Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BIFURCA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru BIFURCA.
BIFURCÁȚIE , bifurcații , s . f .
... BIFURCÁRE , bifurcări , s . f . Faptul de a se bifurca ; ( concr . ) loc unde se bifurcă ceva ; bifurcație . - V. bifurca
CRĂCÁNĂ , crăcane , s . f . I. 1. Cracă ramificată în formă de V ; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe ; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat ; crac ^2 . 2. Prăjină provenită dintr - o ramură de copac bifurcată la un capăt , folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe , cumpăna fântânii etc . 3. Pirostrie . II. Varietate de struguri cu boabe mari , albe sau negre ; varietate de vin din astfel de struguri . [ Var . : crăcán s . n . ] - Cracă + suf . -
... ÎNFURCÍ , înfúrc , vb . IV . ( Rar ) 1. Refl . A se bifurca
ÎNFURCÍT , - Ă , înfurciți , - te , adj . ( Rar ) Bifurcat . [ Var . : înfurcát , - ă adj . ] - V.
CRĂCÍT , - Ă , crăciți , - te , adj . ( Despre oameni ) Crăcănat ; ( despre obiecte ) bifurcat . - V.
CÚJBĂ , cujbe , s . f . 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt , care se fixează în pământ sau într - un zid și de care se leagă sau se atârnă , cu un lanț , ceaunul deasupra focului . 2. ( Reg . ) Nuia bine răsucită și pârlită în foc , întrebuințată în loc de
DIHOTÓMIC , - Ă , dihotomici , - ce , adj . Care se bifurcă , se împarte în două sau din două în două . [ Var . : dicotómic , - ă
GÁIE , găi , s . f . Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi , asemănătoare cu uliul , cu ciocul coroiat , cu gheare puternice și cu coada bifurcată (
PRESÚRĂ^2 s . f . Cheag ( folosit la coagularea laptelui ) . PRÉSURĂ^1 , presuri , s . f . Gen de păsări ( cântătoare ) migratoare , de mărimea unei vrăbii , cu ciocul scurt și gros , cu coada lungă și bifurcată , cu spatele brun și dungat ( Emberiza ) ; pasăre care face parte din acest gen . - Et .