Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 933 pentru ALTĂ.
ALTÉȚĂ , altețe , s . f . ( Adesea folosit ca formulă de adresare ) Titlu dat principilor și principeselor dintr - o casă domnitoare ; persoană care poartă acest
... OÁRE , coautori , - oare , s . m . și f . 1. Persoană care a scris o lucrare , a făcut o invenție etc . împreună cu alta sau cu altele , considerată în raport cu aceasta sau cu acestea . 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta
PĂRTÁȘ , - Ă , părtași , - e , s . m . și f . 1. Persoană care participă ( împreună cu altele ) la o activitate , care ia parte la o acțiune ; participant ; spec . complice . 2. Persoană care se bucură ( împreună cu altele ) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește ( cu altele ) un necaz , o nenorocire . 3. Persoană care primește o parte dintr - un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană . - Parte + suf . -
STRĂÍN , - Ă , străini , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește ; ( om , ființă ) care este originară din altă regiune , localitate etc . decât aceea în care se află sau locuiește , trăiește . 2. Adj . ( Despre țări , locuri ) Care este altul decât cel de origine al cuiva . 3. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care nu se află în relații apropiate ( de rudenie sau de prietenie ) cu cineva ; p . ext . ( om ) care este sau se simte stingher . 4. Adj . Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva . 5. Adj . ( Despre obiecte ) Care nu este proprietatea sa , care aparține altuia . 6. Adj . Care este de altă natură , are alte particularități decât mediul în care se află . 7. Adj . Neobișnuit ; bizar . [ Var . : ( pop ) streín , - ă adj . , s . m . și f . ] - Et .
ÁLTEORI adv . În alte rânduri , în alte împrejurări ; p . ext . altădată ( în trecut sau în viitor ) . [ Pr . : - te - ori ] - Alte +
ÁLTUL , ÁLTA , alții , altele , pron . nehot . 1. ( Ține locul unui nume de ființă sau de lucru care nu este aceeași sau același cu altă ființă sau cu alt lucru despre care s - a vorbit , care este de față sau care este cel obișnuit ) Să răspundă altul . 2. ( În alternanță cu " unul " , " una " ) Celălalt , al doilea . [ Gen . - dat . sg . : altuia , alteia , gen . - dat . pl . :
COLONIZÁ , colonizez , vb . I . Tranz . 1. A transforma în colonie ^1 un teritoriu sau o țară . 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări . 3. A popula regiuni ( slab populate sau depopulate ) din propria țară cu oameni aduși din alte
NÚMAI adv . 1. ( Indică restricția sau exclusivitatea ) Nu mai mult de ( cât ) . . . , nu altceva sau altcineva decât . . . , nimeni sau nimic în afară de . . . , nu altfel decât . . . , nu altă dată sau în altă împrejurare decât . . . , nu în alt loc decât . . . , nu în alt scop sau din altă cauză decât . . . ; doar ; exclusiv . 2. ( Indică modul ) Pe punctul de a . . . , gata - gata să . . . ; chiar , tocmai . 3. ( Înv . și pop . ; indică timpul ) Brusc , pe neașteptate ; imediat , numaidecât . 4. ( Adversativ ; adesea cu valoare de conjuncție ) Însă , dar ; totuși ; ( după construcții negative )
OMOLÓG , - OÁGĂ , omologi , - oage , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată ) Care corespunde , care se află în corespondență . Laturi omoloage . 2. Adj . ( Despre o substanță organică ) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într - o altă organizație sau într - un alt
... PENDULÁ , pendulez , vb . I . Intranz . ( Despre pendule ) A face mișcări oscilatorii ( lente ) de o parte și de alta a poziției de echilibru ; a oscila ; p . gener . ( despre alte obiecte ) a face mișcări ( lente ) asemănătoare cu acelea ale ...
REARANJÁ , rearanjez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) aranja din nou după alte criterii , în altă ordine , cu altă formă . [ Pr . : re - a - ] - Re ^1 - +