Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AERODINAMICĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru AERODINAMICĂ.

AERODINAMIC

AERODINÁMIC , - Ă , aerodinamici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului ^1 și , în general , al gazelor , precum și cu studiul mișcării corpurilor într - un mediu gazos . 2. Adj . Referitor la aerodinamică (

 

SUFLERIE

SUFLERÍE , suflerii , s . f . Suflerie aerodinamică ( În sintagma ) = instalație experimentală , în formă de tunel , pentru determinarea forțelor aerodinamice exercitate de un curent de aer asupra unor machete de avioane , în vederea stabilirii forțelor care se exercită asupra construcțiilor reale în condiții de

 

AERODINAM

AERODINÁM , aerodinamuri , s . n . Tren automotor cu formă aerodinamică . [ Pr . : a -

 

AEROELASTICITATE

AEROELASTICITÁTE s . f . Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acțiunea forțelor aerodinamice . [ Pr . : - a - e - ro -

 

BOMBĂ

... BÓMBĂ , bombe , s . f . 1. Proiectil aerodinamic încărcat cu materie explozivă , incendiară etc . , care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre ; ( rar ) proiectil de tun . 2. ( În sintagma ) Bombă vulcanică = bucată de ...

 

CARENAJ

CARENÁJ , carenaje , s . n . 1. Faptul de a carena . 2. Îmbrăcăminte de tablă sau de placaj aplicată pe un corp pentru a - i micșora rezistența aerodinamică relativă față de un

 

FLUTURARE

FLUTURÁRE , fluturări , s . f . 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei ; fâlfâire , fluturat . 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion , produsă de forțele

 

FUZEE

FUZÉE , fuzee , s . f . Corp de formă aerodinamică , capabil să înainteze în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse care ies dintr - un

 

HIDROPLANARE

HIDROPLANÁRE , hidroplanări , s . f . Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică . - Hidro - + planare . Cf . fr . %

 

MACH

MACH , machi , s . m . ( Fiz . ) Unitate de măsură pentru viteza mișcării fluidelor , utilizată în aerodinamică și în tehnica rachetelor , egală cu 340 m /

 

MULINETĂ

MULINÉTĂ , mulinete , s . f . 1. Dispozitiv folosit în pescuitul sportiv cu lansetă , fixat pe vergile de pescuit și constituit dintr - o bobină cu manivelă , care servește la înfășurarea firului , și dintr - un mecanism de frânare . 2. Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare . 3. Elice mică montată în partea anterioară a unei elice propulsoare de avion pentru reglarea automată a pasului

 

   Următoarele >>>