Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

SCHIMBA (LA FATA) - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SCHIMBA (LA FATA)

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 198 pentru SCHIMBA (LA FATA).

Ion Luca Caragiale - La conac

... mare înăuntru în prăvălie și afară sub umbrar. Pierzându-și răbdarea, negustorul se scoală de la masă și merge-n cârciumă. Tânărul stă foarte aprins la locul lui, se șterge de sudoare și suflă din adânc. Celălalt se-ntoarce mânând înainte o fată voinică și frumoasă, care, cu mânecile sumese până la subțiori, aduce pe o tavă uscătură și udatură. Ajungând prin îmbulzeală la masă, șașiul se uită lung la tânăr, ba-i mai face și cu ochiul către fată. Fata lasă tava pe masă și pornește. Flăcăul vrea s-o apuce de braț: ea scapă și pleacă: el o cheamă-napoi; ea-și întoarce ... le aduce cafele... Acu nu-i mai e degrabă; poate sta și de vorbă cu un drumeț. Negustorul se uită la fată, se uită șașiu la băiat și merge să vază ce mai e pe dincolo, până-n odaia unde s-au pus niște orzari să-nvârtească un ștosișor... Acu, ce ... unchiul. Ia seama, că te ia dracul dacă te mai iei după el, nătărăule! Către seară, tânărul, flămând și-nsetat, trece pe dinaintea conacului de la Sălcuța în buiestru-mbășicat. O fată ...

 

Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat

... un asemenea vis. El nu înțelegea că steaua sub care se născuse venea să-l slujească. A doua zi, mergând iarăși cu vitele la păscut, abătu din drum și dete iarăși pe la copaciul cu pricina, și iarăși se culcă la tulpina lui, și iarăși visă același vis. Sculându-se, își zise: "Mă, ăsta nu e lucru curat", și iarăși toată ziulica fu dus pe gânduri ... nu văz nici un semn ca să pot și eu sălta ceva. Fă bine și-mi dă socoteala. - Da pentru ce, băiete, să ieși de la mine? Au doară nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? Au mâncare n-ai destulă? Ia, mai bine șezi la mine, și eu voi căta să­ți dau o fată bună din sat, cu nițică zestricică, să te mai ajut și eu cu ce m-o lăsa inima, să-ți faci și tu rost aici ... peste poate a-l face să rămâie, îi dete ce bruma mai avea să ia, și el plecă, luându-și ziua bună de la stăpân. Ducându-se de la satul său, flăcăul ajunse drept

 

Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă

... dosul curții se întinde-n patrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca. Aceasta este arătarea stereotipă a satelor și curților, fără privire la modificațiunile întâmplătoare care individualizează pe fiecare din ele. Caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii se joacă cu colțul drumului, babele detot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieții lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieții pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie ... pentru gineri că mai toți samănă cu ai regelui Lear. Și Dumnezeu îl știe că el nu era omul care să ceară lucruri mari de la gineri-său. Un loc la masă și unul la sobă și acel cuviincios respect. El își ridicase fesul asudat de pe fruntea asudată și netedă pe care erau urcate de dinapoia capului vițe de ... Cum ținea tablaua întinsă, se vedeau gropițele cele mai tinere în coatele mâinilor. ― Ș-apoi ia zi-mi, cam ce vânt te aduce pe la mine, Porfirie. Mă bucură că nu-s cel din urmă pe la care te abați, zise Vasile privind c-un fel de compătimire ...

 

Calistrat Hogaș - La Pângărați

... de la Viișoara, cotirăm la dreapta și apucarăm drumul mare ce duce spre Pângărați, și de-a-colo mai departe, printre munți, până la Prisacani la granița ungurească. Soarele de-abia scăpătase după-amiază și căldura unei arzătoare zile de Cuptor era în toiul ei; un vânt însă ușor, ce veșnic ... pălăriile pe masă și bețele prin colțuri, cum am face noi, părinte Varsanufie, să vedem pe cuvioșia-sa, părintele egumen? Am voi să căpătăm de la sfinția-sa blagoslevenia pentru mas noaptea asta în mânăstire, fiindcă-i târziu și nu ne mai putem întoarce la oraș. — Apoi l-îți găsi d-voastră la stăreție, domnule Grigoriță, dacă n-a fi plecat la târg. — Da dac-a fi plecat la târg, întrebai eu amestecându-mă în vorbă, de la cine cerem noi blogoslovenie de casă si masă în mânăstire pentru noaptea asta, părinte Varsanufie? — Apoi îți găsi d-voastră pe părintele Vavila, răspunse ... cotloane ale vieții și regulelor călugărești. Astfel scoborârăm o scară, urcarăm alta, cotigirăm prin câteva săli singuratece și largi, străbăturăm toată lungimea unui cerdac de la al doilea rând, cotirăm

 

George Coșbuc - Ceas-rău

... sfat, Și da semne să-nțeleagă Că lui Nina nu i-e dragă! Iar eu, mamă, suspinând Stam pe laiț; tremurând Stam pe laiț, Mai la foc, mai la opaiț Ochilor de lucru dând. Dar dușmancele-s, măicuță, Tot dușmance cum văd eu; Căci știind necazul meu, Mi-a zis Fira lui ... care de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot râdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine; ochi ținea Lung la mine Și cotind fete străine, Pricină de râs făcea. Mamă, pentru ce se ține Sandru chiar așa-nținat? Știu că nu-i el de-mpărat ... i place oarecine, Mai frumoasă de-a dorit, Las să-i placă; de-i orbit Las să-i placă, Dar, de-am fost fată săracă, Pentru ce m-a amăgit? Așa-i mamă oare-n țară, Tot așa-i în orice loc? Dragostea-i numai de joc ... de dup-un dos. Bată-l crucea, că s-arată! Vai de mine! ceasul-rău! Ne ferească Dumnezeu! Strigă mă-sa-nspăimântată, Și privește lung la ...

 

Vasile Alecsandri - Maghiara

... fiară În sân falnic de maghiară. De-ai fi pasăre sau vânt, S-alergi lumea pe pământ, Ca maghiara scumpă floare N-ai vedea lucind la soare, Nici în luncă, la răcoare! Alb i-e sânul, dulce crin, Dar hrănește-amar suspin! Negri-s ochii, cu văpaie, Dar pe fața ei bălaie Se topesc ca nori ... Peste codri, peste munți, Peste ape fără punți, Unde-s florile frumoase, Unde-s fetele voioase, Unde-s doinele duioase. Să te duci spre răsărit, La cel loc nebiruit Unde-s paloșele crunte, Unde cresc stejari la munte, Unde nasc voinici de frunte!... Iată-n zori c-a și plecat Pe-un cal alb ne-ncălecat Maghiarina, mândra fată, În bărbat mândru schimbată Și cu paloș înarmată. De-ai fi pasăre sau vânt N-ai ajunge-o pe pământ, Căci ca vântul ea nu ... a sosit în ceas rău Pe malul unui pârău, Pârău mic și fără nume Ce curgea tainic în lume, Printre flori revărsând spume. Hai, voinice, la cel mal (Zis-a fata către cal.) Dar pe loc calul s-oprește, În pământ ochii țintește Și cu groază sforăiește. Haideți, hai

 

Gheorghe Asachi - Sirena lacului

... calcat. De soț ala ș-a luat. Fie deci el fericit C-o mai nobilă soție, Ce ambiți-a sortit, Dar la mine să nu vie, Să derîdă-acum și ea Plînsul și durerea mea ! Pentru-o fată ce-a perdut Fericirea-n astă lume, Nu am decît să mă mut În al apei voastre spume, Să m-ascund, însă, aleu ... schimbat Cu angelică figură ; De pe capul cel frumos Se deștinde-un păr undos. Pre-a ei fețe și pre sin Răsărit-au la videre Două roze preste-un crin Și mănoase două mere ; De la brîu rămasă-n jos Forma peștelui solzos. De mal al acestui riu Sirena s-apropiază, Luă-n braț pe al ei fiiu Și la sîn îl tupilează ; „Nani, nani, dorul meu, Nani, a ta mamă-s eu !â€� După ce au încetat Copilașu-a lui ... mute, Ce cu capul clătinau Și ambi parcă suspinau. Casnicul, de spaimă plin, Copilașul iè în brațe Și cu un adînc suspin, Ca ceara galbăn la ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Făt-Frumos (Bolintineanu)

... și poleit; Și, sub aripa-i liliță, Cu săgeți o a rănit. Pe troiene de ninsoare Sângele s-a-mprăștiat Și la razele de soare În flori dulci a înviat. — ,,De-aș avea o fetișoară Cu cosițe gălbiori, Rumenă și albioară Ca cel sânge ... să mă iubească Măcar numai într-o zi; Apoi moartea să sosească, Că ferice aș muri!" — ,,De te-i ține de cuvinte, Eu pe fată ți-o voi da!" Zice-ieșind ca din morminte Un om negru în manta. — ,,Dă-mi copila ce-mi lipsește, Într-o zi, apoi ... mor!" — ,,Ai cu mine ș-o găsește, Și te-mbată de amor!" Omul negru îl conduce Sub o stâncă-ntr-un palat, Către-o fată albă, dulce, Precum el a fost visat Rumenă și albuliță Și cu perii bălăiori, Cu grumazi de porumbiță Și cu flori pe sâniori ... mbeți cu-a ta iubire, Apoi fericit să mor!" Copilița rușinoasă Pleacă ochii suspinând Și pe fruntea ei frumoasă Trece mâna-i cugetând. * La palat e nuntă mare Preoți, oaspeți sunt chemați, Junii miri de desfătare Și de-amor sunt îmbătați. Dar, minune negândită! Omul negru a sosit ...

 

Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat

... căzând. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mângâie surorile. - Ce! îi ziseră, mai crezi și tu la toate alea! Unde ai mai pomenit tu ca o fată de împărat să se mărite după un porc? - Ce copilă ești! îi zise cealaltă, dară tata n-are destulă oștire să te scape, chiar când ... în voie. Se ferea de a se mai juca cu surorile prin grădină, d-a culege flori ca să le puie la cap și d-a cânta cu toatele când erau la furcă, ori la cusătură. Între acestea, tatăl fetelor, împăratul, făcuse o izbândă cum nu se aștepta, biruind și gonind pe vrăjmaș. Și fiindcă gândul îi era la fiicele sale, făcu ce făcu și se întoarse mai curând acasă. Lumea după lume ieșise întru întâmpinarea lui, cu buciume, cu tobe și cu surle ... ție, împărate; să fii rumen și voios ca răsăritul soarelui într-o zi senină! - Bine ai venit sănătos, prietene. Dar ce vânt te aduce pe la noi? - Am venit în pețit, răspunse porcul. Se miră împăratul când auzi de ...

 

George Coșbuc - Blăstăm de mamă

... 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I Frunză verde tulburea, Avea Lena nici ca ea Trei feciori frumoși avea; Trei feciori și-o fată mare Lena cea veselă are. Trei feciori ca niște zmei, De-a dragul să cauți la ei, Iar copila râzătoare, Subțirea și-ncântătoare Ruptă dintr-un raz de soare: Mult cu mă-sa sămăna, Deci Lenuță-o boteza Pe numele maică ... i înalt și subțirel Și m-aș duce după el! Dar Lena pe gânduri sta; Gândurile-o frământa Și cu jale cuvânta: Draga mea, Lenuță fată! Fiind așa-ndepărtată Dor de tine-o să m-apuce, La mine cin te-a aduce!? Doi fii ai Lenei strigau Și din gură cuvântau: Pe Lenuța nu o da Și de noi n ... îi cădea Și suspine-l năpădea; Dar Lenuța-l cunoștea Și de nou l-a întrebat: Spune-mi, frate,-adevărat De mă chemi la veselie, Să mă-mbraca bucurie, Să-mi pun struț roșu și dalb Și cai suri la hinteu alb; Dar de mă chemi la

 

George Coșbuc - Izvor de apă vie

... apoi a-l bate, mereu a-l chinui, Să-i spună ce om are cărări de turn aproape? Și spun că, mai la capăt argatul, ca să scape De-atâta bănuire, i-a spus neadevăr, Că-n toată noaptea vine la fată Calapăr. Și-atunci, cum a fost Sânger om negru de furtună, Om care-și făcea lege din cea mai grea minciună, Roși până ... de nebun! Și, cât a fost crăimea de-ntinsă și de lată N-a mai rămas un singur fecior, măcar o fată N-a mai rămas, căci servii, nebuni într-adevăr, În tot feciorul țării vedeau un Calapăr Și-n orișicare fată, de crime-aveau oglindă, Acesta le-a fost numai tot dreptul, ca să-i prindă. Apoi a dat Crai-Sânger porunci ... au adunat Săgeți și lănci și suliți și spăzi înveninate Și paloșe, topoare de-oțel, și le-au pus toate Pe zece mii de care, la fiecare car Părechi tot câte patru de bivoli înjugar Și, două luni de-a rândul mergând, în depărtare Le-au dus

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...