|
|
||
|
Vezi și forma bază: SCĂLDA Vezi și:SCĂLDĂTOARE, SCĂLDARE, SCĂLDAT, ÎMBĂIA, ÎNLĂCRIMAT, ?LA, BĂLĂCEALĂ, BĂLĂCI, BAIE ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului SCALDĂ: SCĂLDA, SCĂLDĂ.
SCALDĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SCÁLDĂ, scalde, s.f. (Pop.) 1. Loc de scăldat; scăldătoare. 2. Vas mare pentru îmbăiat; cadă. - Din scălda (derivat regresiv).Sursa : DEX '98 SCÁLDĂ s. v. baie, cadă, îmbăiere, scăldare, scăldat, vană.Sursa : sinonime scáldă s. f., g.-d. art. scáldei; pl. scáldeSursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru SCALDĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 154 pentru SCALDĂ. Cincinat Pavelescu - Cadavrul Cadavrul de Cincinat Pavelescu (Rondel) Cadavrul zace-ntins în pat, Scăldat de-o tristă atmosferă, Căci, fermecat de altă sferă, Divinul suflet a zburat. Și ce-a fost cuget a-ncetat Să mai urzească vreo himeră. Cadavrul zace-ntins în pat Scăldat de-o tristă atmosferă. Hidos, verzui, desfigurat, Din voluptatea efemeră Ce-l parfumase ca o seră, El azi nimic n-a mai păstrat... Cadavrul zace-ntins în Constantin Negruzzi - Uriașul Daciei Constantin Negruzzi - Uriaşul Daciei Uriașul Daciei de Constantin Negruzzi Eu sunt născut, ostașe, în Dacia mănoasă. Unde odinioară moșii mei lăcuia, Ei nu mai sunt acuma! numai ale lor oasă. Și naltele morminte să mai văd înc-în ea! Acolo eu lumina văzui întâia dată. Cum m-am născut, îndată tatăl meu m-a luat În vânoasele-i brațe, și la marea înghețată M-a dus de m-a scăldat. Tatăl meu p-acea vreme era vârtos și tare, Slăbi însă acuma, căci a îmbătrânit Și desrădăcinează cu anevoie mare Stejarul ca să-l facă un băț de sprijinit. Eu acum îi țiu locul, eu am armele sale, Baltagul lui cel mare, arcul cel ostășesc; Eu, care stând pe munte, picioarele pe vale Îmi pui de m-odihnesc. Când eram copilandru, mergeam adeseori P-a Carpaților vârfuri, pe Pion mă suiam, Capul meu ca un munte, îmi făcea drum prin nori Și cu a mea suflare fulgerile stingeam. Atuncea iubeam foarte să merg la vânătoare, Ursu-n brațele mele, înădușit murea; Prindeam în fugă cerbii, ciutele, căprioare Asta mă mulțămea. Și apoi în deseară mă răcoream în ... Dimitrie Bolintineanu - Cahul Cahul de Dimitrie Bolintineanu Stelele de aur prin eter luceau. Turcii și moldavii printre flori dormeau. Ionașcu trece noaptea în veghere; Își adapă dulce sufletu-n durere, Apoi zice-n sine: ,,Slabe muritor! Nu-i destul că soarta te-a supus la dor, Pentru ce chiar însuți îți urzești în lume Altă suferință care te supune? Viața și mărirea, fericiri lumești, Vine-o zi în care tu le părăsești, Iar a ta țărână viermilor e dată Cât de dalbă fie fala ce te-mbată!" Cheamă capii oștii și-astfel le-a vorbit — ,,Voi, cozaci ce-n lupte dalbe m-ați servit! Voi, feciori din țară ce, venind în lume, V-au scăldat cu lacrimi ale voastre mume, A sosit momentul jugul să zdrobim... Sau prin mândra moarte să ne nemurim! Puțin timp în lume un erou trăiește, Dar în scurta viață secoli viețuiește! Căci de dulce fală trece cununat Și, murind, în urmă-i nu va fi uitat. Cel dintâi muri-voi pentru-al țării bine! Cel dintâi lovi-voi cu-a mea călărime!" Zice. Dar sub cortu-i iată a părut Doamna ... Mihai Eminescu - Ah, cerut-am de la zodii Mihai Eminescu - Ah, cerut-am de la zodii Ah, cerut-am de la zodii de Mihai Eminescu Ah, cerut-am de la zodii, De l-al sorții mele faur, Dulcii sânului tău rodii Ș-al tău cap scăldat în aur. Ș-ale tale mâni de ceară, Fruntea-mi rece să dezmierzi, Fața albă-n părul galbăn Și îndărătnici ochii verzi. Ș-astăzi tu debunăvoie Fericită-n brațe cazi-mi; Capul tău scăldat în aur De-al meu umăr tu îl razimi. Astăzi tu de bună voie Îmi întinzi dulcea ta gură: Soartea mi le-a dat pe toate Cu asupra de Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie Ştefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie La o ciocîrlie de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Convorbiri literare , an. XXXIV, nr. 5, 15 mai 1900. După Shelley Salut, zeiță a cîntării ! Căci pasere nu poți să fii Tu, care, plină de simțire Prin viersu-ți măiestrit din fire, Reverși din bolțile tăriei așa voioase melodii. Întocmai unui nor de pară mai sus și tot mai sus te-avînți: Și-n adîncimile albastre Răsuni dasupra lumei noastre, Și tot cîntînd te urci într-una, precum urcînd într-una cînți. În slava soarelui ce-apune scăldat în valuri aurii, Te legeni tu, fermecătoare, Bătînd cu drag din aripioare, Asemeni unei ideale, nețărmurite bucurii. Plutind prin purpura-nserării, te pierzi și nu te mai zărim ; Cum piere steaua cînd o-nghite Lumina zilei strălucite, Dar eu ți-aud, ca și-nainte, recitativul tău sublim ; Precum în amijit de ziuă luceafărul ne-apare șters. Și-ndepărtata-i scânteiere. Deși se stinge din vedere, Ne urmărește mai departe, urmîndu-și calea-n univers, Tot astfel cântecele tale triumfă pe pămînt și-n cer, Precum din norul ce-o ascunde, Lumina lunei blînd pătrunde Și-nseninează firmamentul în noaptea plină de mister. Cu ce- ... Ștefan Octavian Iosif - Un imn francez lui Eminescu Ştefan Octavian Iosif - Un imn francez lui Eminescu Cunosc povestea tristă și scurtă-a vieții tale Și scârba ta născută din vanele plăceri, Și lumea ta de visuri, dorințe și dureri... Năluca urmărită de tine-n veci pe cale. Și am citit o parte din opera-ți măiastră; Sub biciul suferinței umane te zăresc Trist, implorând în graiul tău dulce românesc Pe amor, pe tiranul divin din lumea noastră. Dar mai presus citit-am poemul tău romantic, Bogat în idealuri și falnice avânturi Ce-o să-ți rodească neamul, vrăjit de-acele cânturi, În care se trezește al Romei geniu antic. Și mi-am adus aminte atunci că-n voi renaște Același sânge nobil al rasei vechi latine, Și-n ciuda depărtării, m-apropie de tine, Și m-a cuprins mândria că te-am putut cunoaște! De-atunci și munca-ți sfântă cu dragoste-o aleg. Ci, de n-am fi vlăstare aceleiași tulpine, Te-aș fi-nțeles eu totuși, citindu-te pe tine: Poeții mari sunt domnii pământului întreg! Așa toți cei ce-odată simțit-au cu putere Delirul deznădejdii, cel plin de-amar și jale Vor plânge la accentul sublim al lirei tale, ... Ştefan Petică - Cântec uitat Cântec uitat de Ștefan Petică 1900 ...Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se tânguiau așa de sfâșietor, încât am rămas pe loc, ca și când mi-ar fi fost ochii prinși de ademenirea ucigătoare a unei prăpăstii. Iar coardele vorbiră prelung și trist. O notă stângace sălta tremurând ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! Cărarea se desfăcea albă și prăfuită ca un pod de argint peste pământul adormit. Copacii stăteau nemișcați ca niște copaci fermecați de poveste veche și luna părea prinsă pe imensa boltă albastră. Câmpul se întindea ca un strat de flori albe, și în toată această magie strălucită și ciudată a nopței numai umbrele negre ale teilor își lăsau dulcele lor mister ca un vis duios peste o serbare veselă. Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă ușoară sălta zglobie ca o rază de lună furișată prin frunzișul des al ramurilor. Ramuri întinse peste un drum ... Ștefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) Ştefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) Serbare sgomotoasă de Ștefan Petică Serbare sgomotoasă Ca-n bâlci. Decor banal; O boltă luminoasă Scăldată-n aur pal. Pe culmea azurie Chiar soarele de-aramă Se pare-o jucărie De proastă melodramă. Mulțimea îmbătată De pulbere și soare Întoarce-nfierbântată Un danț nebun pe care Îl farmecă orgia Din surle, din țimbale, Din nai și măestria Din cornuri triumfale; O muzică ciudată Ce-nalță orgolioasă Spre bolta-nflăcărată Prostia glorioasă. Mulțimea se aprinde Și râde, strigă, -njură. Paiața se desprinde Din gloată. O figură Ciudată: meseria I-a pus pe buze-un rânjet Pe care sărăcia Mereu îl schimbă-n scâncet. În ochi îi arde para Durerei care crește. Ar plânge; dar ocara Mulțimei ‘l-ngrozește Ce, crudă, îmbuibată Vrea glume, joc, plăcere. Paiața întristată Privește cu durere. O lacrimă îi pică Încet și el tresare Și mândru își ridică Privirea sfidătoare Spre cer iar a sa minte Orgoliul străbate; El trece înainte Cu brațe încleștate. Zâmbind din înălțime, Decât robit durerei, Să ceară la mulțime Pomana- Alexandru Macedonski - Calul arabului Alexandru Macedonski - Calul arabului Calul arabului de Alexandru Macedonski Arabul căzuse în aspră robie, Mușchioasele-i brațe legate era... El n-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera! Și turcii-l vor duce cu dânșii-n cetate, Și sclav ca să fie va fi destinat, Și până ce-n pieptu-i un suflet va bate, De-un dor ce abate Va fi dominat! Iar calul său falnic, ușoară nălucă, Ce-n fugă se-ntrece cu paserea-n zbor, Și ce, la săgeată, — nainte apucă, — În dar o să-l ducă Sultanului lor! L-această gândire, de lacrimi pâraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz!... Toți dorm; numai luna plutește bălaie, Scăldată-n văpaie Pe-un nor de atlaz! Lumina-l ajută și calu-și zărește, Dar trist, la o parte, ședea priponit, Cu ochiul său negru părea că-i vorbește, Părea că-l jelește În dor adâncit! Arabul atuncea, pătruns de simțire, Pe brânci se târăște s-ajungă la el; Mișcat de-o înaltă și dulce gândire, Spre-a lui mântuire Lucrează cu zel! Cu dinții apucă priponul cel tare, Îl mușcă, ... Alexandru Macedonski - La harpă Alexandru Macedonski - La harpă La harpă de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII I Precum în gol un sunet nu dă nici o vibrare, Astfel și de pe harpă zburând a mea cântare Nu poate-n acest secol să afle un ecou; Dar tu, de tainici versuri, o! harpă dezmierdată, Urmează-ți al tău cântec, căci dânsul în veci cată A fi pentru alți secoli melodios și nou! II Șoptească vântu-n frunze c-ajunge pentru tine, Agațe-se iedera de ziduri în ruine, Murmure valul mării c-un zgomotos tumult, Sau tremure pe crinuri mărgăritari de rouă Și trestia plăpândă mlădie-se în două,... Tovarășă iubită, ce trebuie mai mult? III A dimineții rază cu florile-i de aur Nu prețuiește oare mai mult ca un tezaur? Și vântul cel de seară cu freamătul său lin Nu este armonia din cornul nemuririi, Ce vine să vibreze ca vocea fericirii Oprind pe buze-un geamăt și-n suflet un suspin? IV A! Nouă nu ne pasă de inime- ... Alexandru Macedonski - Neron Neron de Alexandru Macedonski Privire-adâncă. Searbăd. Ca cioc de vultur, nasul; Sprâncene arcuite și trase cu compasul; O frunte largă; buze ca veșteji trandafiri; Pe ochi perdea de gene din pleoapele subțiri Ce lasă să străbată cum stau întredeschise O lume de concepții ș-o lume de abise. De lebădă-i e gâtul; de marmură-al său piept, Aci, de pe-o terasă, îl vezi semeț și drept Privind albastrul Tibru, panglică lucitoare, Pierdut cu mintea-n visuri, scăldat cu fruntea-n soare; Aci, molatec, leneș, apleacă, feminin, Grumazul său de fildeș pe toga sa de in. Neron!... Palatul, noaptea, răsună de orgie Precum răsună, ziua, orașul de urgie... Banchete, flori, Falerno și cântece de-amor Ciocnindu-se, adesea, cu țipete ce mor, Pornesc, peste tot locul, un haos fără nume -- Dar haosu-nsemnează o epocă, ș-o lume. Neron!... E Roma-n flăcări, în lacrimi și-n măcel, Căci Cezarul o știe mai rea și decât el; E vinu-n cupe de-aur și sângele pe scară; Desfrâu de vin-năuntru, desfrâu de sânge-afară... Dar astfel precum este: bizar și criminal, Neron e încercarea de-a fi Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru SCALDĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru SCALDĂ. Ezechiel Capitol 16 Ezechiel 15 Ezechiel Capitol 16 1 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: 2 ,,Fiul omului, arată Ierusalimului urîciunile lui! 3 Și spune -i: ,,Așa vorbește Domnul Dumnezeu, către cetatea Ierusalimului: ,,Prin obîrșia și nașterea ta ești din țara Cananiților; tatăl tău era Amorit, și mama ta Hetită. 4 La naștere, în ziua cînd te-ai născut, buricul nu ți s`a tăiat, n`ai fost scăldată în apă, ca să fii curățită, nici n`ai fost frecată cu sare, și nici n`ai fost înfășată în scutece. 5 Ochiul nimănui nu s`a îndurat de tine, ca să-ți facă măcar unul din aceste lucruri, din milă pentru tine; ci ai fost aruncată pe cîmp, așa de scîrbă le era de tine, în ziua nașterii tale. 6 Atunci Eu am trecut pe lîngă tine, te-am văzut tăvălită în sîngele tău, și am zis: ,,Trăiește chiar și în sîngele tău!`` Da, ți-am zis: ,,Trăiește chiar și în sîngele tău!`` 7 Te-am înmulțit cu zecile de mii,, ca iarba de pe cîmp. Și ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseță desăvîrșită; ți s`au rotunjit ... ... prin ea. 6 Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat pînă seara; să nu mănînce din lucrurile sfinte, decît dupăce își va scălda trupul în apă; 7 după asfințitul soarelui, va fi curat; și în urmă va mînca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui. 8 Să ... ... a sculat de pe pat; și pe cînd se plimba pe acoperișul casei împărătești, a zărit de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip. 3 David a întrebat cine este femeia aceasta, și i-au spus: ,,Este Bat-Șeba, fata ... Iov Capitol 29 Iov 28 Iov Capitol 29 1 Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, și a zis: 2 ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu, 3 cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, și Lumina lui mă călăuzea în întunerec! 4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, 5 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, și cînd copiii mei stăteau în jurul meu; 6 cînd mi se scăldau pașii în smîntînă, și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! 7 Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății, și dacă îmi pregăteam un scaun în piață, 8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau și stăteau în picioare. 9 Mai marii își opriau cuvîntările, și își puneau mîna la gură. 10 Glasul căpeteniilor tăcea, și li se lipea limba de cerul gurii. 11 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. 12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, și pe orfanul lipsit de sprijin. 13 Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de ... ... voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul. 10 Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; își va scălda picioarele în sîngele celor răi. 11 Și atunci oamenii vor zice: ,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă ... Cintarea cintarilor Capitol 5 Cintarea cintarilor 4 Cintarea cintarilor Capitol 5 1 Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu mirezmele mele, îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... -Mîncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! - 2 Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu, care bate: ,,Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionții îmi sînt plini de picurii nopții.`` - 3 ,,Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăș? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăș? 4 Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, și mi -a fost milă de el atunci. 5 M`am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mînile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului. 6 Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înebuneam, cînd îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi -a răspuns. 7 Păzitorii cari dau ocol cetății m`au întîlnit; m`au bătut, m`au ... Ezechiel Capitol 31 Ezechiel 30 Ezechiel Capitol 31 1 În anul al unsprezecelea, în ziua întîi a lunii a treia, Cuvîntul Domnului mi -a vorbit, astfel: 2 ,,Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: ,Cu cine te asemeni tu în mărimea ta? 3 Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vîrful îi ajungea pînă la nori. 4 Apele îl făcuseră să crească, adîncul îl făcuse înalt, rîurile lui îi scăldau răsadnița, și își trimiteau pîraele la toți copacii de pe cîmp. 5 De aceea, tulpina lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe cîmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau, de mulțimea apelor, care -l făcuseră să dea lăstari. 6 Toate păsările cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele cîmpului fătau supt ramurile lui, și tot felul de neamuri multe locuiau supt umbra lui. 7 Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu -l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ... Marcu Capitol 7 Marcu 6 Marcu Capitol 7 1 Fariseii și cîțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s`au adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. - 3 Fariseii, însă, și toți Iudeii nu mănîncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor. 4 Și cînd se întorc din piață, nu mănîncă decît dupăce s`au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. - 5 Și Fariseii și cărturarii L-au întrebat: ,,Pentruce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?`` 6 Isus le -a răspuns: ,,Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învățături cari nu sînt decît niște porunci omenești.` 8 Voi lăsați porunca lui Dumnezeu, și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.`` 9 El le - ... Ioan Capitol 13 Ioan 12 Ioan Capitol 13 1 Înainte de praznicul Paștelor, Isus, ca Cel care știa că I -a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i -a iubit pînă la capăt. 2 În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gîndul să -L vîndă, 3 Isus, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîni, că dela Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, 4 S -a sculat dela masă, S`a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar, și S`a încins cu el. 5 Apoi a turnat apă într`un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor, și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Simon Petru. Și Petru I -a zis: ,,Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?`` 7 Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.`` 8 Petru ... Fapte Capitol 9 Fapte 8 Fapte Capitol 9 1 Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S`a dus la marele preot, 2 și i -a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinței, atît bărbați cît și femei, să -i aducă legați la Ierusalim. 3 Pe drum, cînd s`a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui. 4 El a căzut la pămînt, și a auzit un glas, care -i zicea: ,,Saule, Saule, pentruce Mă prigonești?`` 5 ,,Cine ești Tu, Doamne?`` a răspuns el. Și Domnul a zis: ,,Eu sînt Isus, pe care -L prigonești. ,,Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într`un țepuș.`` 6 Tremurînd și plin de frică, el a zis: ,,Doamne, ce vrei să fac?`` ,,Scoală-te,`` i -a zis Domnul, ,,intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci.`` 7 Oamenii cari -l însoțeau, au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s` ... 2 Corinteni Capitol 2 2 Corinteni 1 2 Corinteni Capitol 2 1 Am hotărît dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare. 2 Căci, dacă vă întristez, dela cine să mă aștept la bucurie, dacă nu dela cel întristat de mine? 3 Și v`am scris cum v`am scris, ca, la venirea mea, să n`am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; și sînt încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4 V`am scris cu multă mîhnire, și strîngere de inimă, cu ochii scăldați în lacrămi, nu ca să vă întristați, ci ca să vedeți dragostea nespus de mare, pe care o am față de voi. 5 Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m`a întristat numai pe mine, ci pe voi toți; cel puțin în parte, ca să nu spun prea mult. 6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i -a fost dată de cei mai mulți; 7 așa că acum, este mai bine să -l iertați, și să -l mîngăiați, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire. ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Biblie... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCALDĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru SCALDĂ. ... scaldă . 2. ( Pop . ) Cadă , albie ; p . ext . bazin . 3. Îmbăiere , baie ; scăldat . 4. Fig . ( Rar ) Trecere a soarelui dincolo de linia orizontului ; apus . - Scălda ... SCĂLDÁRE , scăldări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a ( se ) scălda și rezultatul ei . - V. scălda ... SCĂLDÁT , scăldaturi , s . n . Faptul de a ( se ) scălda ; ( concr . ) loc ( într - o apă curgătoare ) unde se face baie . - V. scălda ... ÎMBĂIÁ , îmbăiez , vb . I . Refl . și tranz . A ( se ) scălda ÎNLĂCRIMÁT , - Ă , înlăcrimați , - te , adj . Plin de lacrimi ; plâns ^2 , cu ochii scăldați în lacrimi , lăcrămos , lăcrimat . V. ... LA ^3 , lau , vb . I. Tranz . și refl . ( Pop . ) A ( se ) spăla ( pe cap ) ; A ( se ) scălda BĂLĂCEÁLĂ , bălăceli , s . f . Joacă , zbenguială prin apă ( la scăldat ) . - Bălăci + suf . - BĂLĂCÍ , bălăcesc , vb . IV . Refl . și intranz . A ( se ) juca , a se zbengui în apă ( la scăldat ) ; a ( se ) bălăcări ( 1 ) , bleotocări ( BÁIE^2 , băi , s . f . ( Reg . ) Mină ^1 ( din care se extrag mineralele ) . [ Pr . : ba - ie ] BÁIE^1 , băi , s . f . I. 1. Scăldat , scaldă , îmbăiere . 2. Cadă , vas special de îmbăiat ; feredeu . 3. ( Urmat de determinări ) Expunere a corpului ( gol ) , în scop igienic sau curativ , la acțiunea vaporilor de apă , a soarelui , a aerului etc . 4. Recipient în care se pune un lichid , o soluție chimică etc . în vederea unor operații tehnice ; p . ext . lichidul , soluția chimică etc . în care se fac asemenea operații . II. ( La pl . ) Stațiune balneară . [ Pr . : ba - |
||