|
|
||
|
Vezi și:ROMÂNEȘTE,
ROMÂNIZAT,
ROMÂNIME,
ROMÂNISM,
LATINISM,
MOLDOVALAH,
POSTPAȘOPTIST,
ROMÂNAȘ,
ROMÂNIE,
ROMÂNIZA,
Â
... Mai multe din DEX...
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ROMÂN:
ROMAN.
ROMÂN - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ROM?N, -Ă, români, -e, s.m. și f., adj. I. S.m. și f. 1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. ** Bărbat, soț. ** Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj. Care aparține României sau românilor (I 1), referitor la România sau la români; românesc. ** (Substantivat, f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rum?n s.m.] - Lat. romanus.Sursa : DEX '98 ROMÂN s., adj. 1. s. (în evul mediu) valah. 2. adj. românesc, (în evul mediu) valah.Sursa : sinonime ROMÂN s. v. bărbat, sătean, soț, țăran.Sursa : sinonime român s. m., adj. m., pl. români; f. sg. română, pl. româneSursa : ortografic ROMÂN^1 \~ă (\~i, \~e) Care aparține României sau populației ei; din România. /<lat. romanusSursa : NODEX ROMÂN^2 \~i m. Persoană care face parte din populația de bază a României sau este originară din România. /<lat. romanusSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ROMÂNRezultatele 1 - 10 din aproximativ 722 pentru ROMÂN. Vasile Alecsandri - Prietenii românilor ... se afundă în hăul de suferințe, de prigoniri și de palme dumnezeiești ce de câteva veacuri au trecut și încă trec pe capul acestui neam român, odinioară atât de mare și puternic, ea rămâne înspăimântată ca și când s-ar găsi la poarta care duce la lăcașul veșnicelor chinuri, și nu ... căci furtunile cele mari lovesc fruntea munților celor mai înalți, și cercările cele aspre ale soartei lovesc sufletele cele mai tari. Veacuri întregi acest neam român așezat la porțile răsăritului pe un țărm care, în privirea sa topografică, seamănă cu o insulă bătută de vânturi și de valuri din toate părțile ... a lumina oamenii de stat ai Franței asupra intereselor Europei în provinciile noastre și asupra rolului ce este chemat a juca neamul român în chestia Orientului. Dl Billecocq s-a arătat necontenit unul din cei mai fierbinți prieteni ai românilor, și a avut meritul ... mare poet. Dl Michelet numește țara noastră Italia orientală și a știut a ghici chiar din poeziile sale poporale comorile sufletului român. Dl Ubicini, autorul Scrisorilor asupra Turchiei, un uvraj de mare preț în ochii tuturor oamenilor de stat, și director unei publicații ce iese în Paris ... George Coşbuc - Patria română Patria română de George Coșbuc Patria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoșii, Cei ce te-au bătut pe tine, Baiazide, la Rovine, Și la Neajlov te făcură Fără dinți, Sinane,-n gură, Și punând dușmanii-n juguri Ei au frământat sub pluguri Sângele Dumbrăvii-Roșii. Asta-i patria română Unde-au vitejit strămoșii! Patria ne e pământul Celor ce suntem în viață, Cei ce ne iubim frățește, Ne dăm mâna românește: Numai noi cu același nume, Numai noi români pe lume Toți de-aceeași soartă dată, Suspinând cu toți odată Și-având toți o bucurie; Asta-i patria română Și ea sfântă să ne fie! Patria ne-o fi pământul Unde ne-or trăi nepoții, Și-ntr-o mândră Românie De-o vrea cerul, în vecie, S-or lupta să ne păzească Limba, legea românească Și vor face tot mai mare Tot ce românismul are: Asta-i patria cea dragă Și-i dăm patriei române Inima și viața- Dimitrie Bolintineanu - La români Dimitrie Bolintineanu - La români La români de Dimitrie Bolintineanu Români! Ce faceți oare mormintele străbune? Orice popor ar fi Ce n-are monumente, aceste mari cunune De secoli de mărire, nu are drept a spune Că este el un popol! Nici are drept a fi! Mormintele se află; dar, turme rătăcite, Români! de robi tirani, Ce au trecut pe țară cu inimi înjosite, Lăsară să se surpe; erau prea strălucite; Și ei, prea orbi, să rabde lumina-acelor ani! Vai! Secolii din urmă deschiseră intrare Străinilor pierduți, În paturi nopțiale, aceste sanctuare De unde altădată, spre fală și mirare, Nășteau eroii țării și dalbele virtuți. Străinii risipiră țărâna strămoșească, Și ce n-au risipit, Românii dărâmară!... O, țară românească! Fii demnă prin virtute de fala strămoșească, Sau leapădă un nume ce tu ai Vasile Alecsandri - Sentinela română ... lăți-mprejurul meu, Dar eu vecinic în picioare Printre valuri arzătoare Voi lupta, lupta-voi foarte Făr-a fi atins de moarte, Căci român sunt în putere, Și românu-n veci nu piere! II Apa trece, pietrele rămân. Abie zice, și deodată Fulgeră-n cer o săgeată, Vâjâie, vine ... se risipesc, Alte mii în loc sosesc! Dar viteazul cu-a sa pală Face drum printre năvală, Și pătrunde prin săgeți, Că-i român cu șapte vieți! În zadar hidra turbează, Trupu-i groaznic încordează, Geme, urlă și crâșnește Și-mprejur se-ncolăcește. Fiul Romei se aprinde, Hidra-n ... Constantin Negruzzi - Flora română Constantin Negruzzi - Flora română Flora română de Constantin Negruzzi Publicată în Convorbiri literare , 1867, nr. 7, 1 iunie 1867 și nr. 8, 15 iunie 1867 Iași, 4 mai Onisim cerențel, D-nei Florineasca Eram încă sub plăcuta impresiune a petrecerei ce am avut la Brustureni, unde grațioasa voastră ospeție ne făcea a uita supărările vieței, când m-am trezit în oraș unde pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. Unde sunt șesurile verzi a râulețului ce curge prin grădina d-voastră? Unde sunt rediurile umbroase? Unde florile acele rari pentru care ne sfădeam totdeauna? Unde mai ales amabila d-voastră societate? Petrecere, flori, verdeața au lăsat numai o dulce și neștearsă suvenire! Precum vedeți, doamna mea, eram trist cu tot timpul frumos a primăverii, cu toată încântarea der erwachenden Natur, cum zice Schiller. Nu cutezam a mă coborâ în grădinuța mea, unde nu sunt decât flori plebee, cum le zic eu, și vulgare cum binevoiați a le numi d-voastră; dar ce era de făcut? Urâtul mă cuprinsese; m-am decis! Ei bine, doamna mea! ce să vă spun? am rămas... cu gura căscată, ... Zilot Românul - Definiția istoricului Zilot Românul - Definiţia istoricului Definiția istoricului de Zilot Românul Dator aș fi s-acoper, Iar nu să defăimez Pă cei d-un neam cu mine; Dar greu, frate! ohtez, Că n-am altfel cum face, Silit sunt d-adevăr: El îmi zice a scrie Toate pân' la un păr. Rea este defăimarea, Mai rău e a minți: La lucru ce-i de față Rușine poți păți. Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă- Constantin Negruzzi - Sobieski și românii Constantin Negruzzi - Sobieski şi românii Sobieski și românii de Constantin Negruzzi Fără N.B. a apărut prima data dată în Calendar pentru poporul românesc pe anul 1845 , Iași, 1845. Pe drumul ce duce cătră cetatea Neamțu, pe la sfârșitul lui septemvrie 1686, se vedea o oaste mergând. După un trup de lănceri ce deschidea marșa, urmau douăsprezece tunuri mari trase de boi, apoi o ceată de ofițeri călări în fruntea cărora erau trei; unul în floarea vrâstei, posomorât, gânditor, necăjit, și doi mai bătrâni. Tustrei în haine poloneze. În sfârșit venea duiumul oștei: trăsuri, bagaje, pedestrași, șleahtă pospolită, amestecați, în neregulă, cu steagurile strânse, cu capul plecat, cu armele răsturnate, cu întristarea pe față și cu durerea în inimă. Nu se auzea nici surlă, nici dobă, numai tropotul cailor, și pasul oamenilor ce abia se mișcau, pentru că de zece zile caii n-au ros decât coaja copacilor, și oamenii s-au hrănit numai cu poame. Și însă această oaste, în stare așa ticăloasă, e acea ce a îngiosit de atâte ori trufia semilunii, iar acei trei fruntași ofițeri sunt hatmanii Iablonovski și Potoțki, și cel din mijlocul lor însuși Ion Sobiețki, regele Poloniei. Și cum ... Ion Luca Caragiale - Românii verzi ... numele de "Românii Verzi". Art. 2 - Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de coloare politică, dacă este român sau româncă verde. Art. 3 - Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic cu călcâiul său șearpele străinismului, care scrâșnește și țipă. Cap. II - Despre datoriile membrilor societății în genere Art. 4 - Membrii de orice ... și etate ai societății "Românii Verzi" sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde. Urmează apoi mai multe articole unde se enumără cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice ... mărite numai cu români verzi, de preferință dintre membrii activi ai societății. Art. 44 - La cazul când o jună domnișoară s-ar mărita cu un român verde, care însă nu face parte din societate, este datoare a-l înscrie imediat printre membrii activi. Art. 45 - Îndată ce o membră ... românce verzi. Art. 48 - Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același timp cu sentimente și idei de ... Constantin Stamati - Geniul vechi al românilor și românii de astăzi ... străine, ce vă migăiesc un ceas, decât la cel ce au lucrat un an la opera ce s-au jucat pe scenă, măcar fie și român, sau voi mai mult lăudați pe virtuoșii muzicanți ai Europei, sau păstrăfurile lui Arifaga decât pe acei ce au scris istoria patriei, precum Cantemir, Ureche ... Ion Luca Caragiale - Moftul român ... Ion Luca Caragiale - Moftul român Moftul român de Ion Luca Caragiale — Moftul român a înviat! — Adevărat a-nviat! Iată cuvintele cu cari trebuie să se salute în aceste zile de sărbători toți nepoții ... un dar sau vreo meteahnă specifică: englezii au spleenul, rușii nihilismul, francezii l’engouement, [...] spaniolii morga, italienii vendetta etc.; românii au Moftul! Trăiască dar Moftul român! Foaia ce reapare astăzi, cu titlul ei eminamente național, sperăm că va fi formula sinceră și exactă a spiritului nostru public. Și acuma ... noștri, el care a știut totdeauna să protege România, aibă-te în sfânta sa pază! deie-ți norocul ce-l merită orice moft român pe acest pământ stropit cu sângele martirilor de la 11 iunie 1848, 11 fevruarie 1866, 8 august 1870 și 14 martie 1888 ș. cl., ș ... Ion Luca Caragiale - Ateneul Român ... Ion Luca Caragiale - Ateneul Român Ateneul Român de Ion Luca Caragiale Joi seara, doctorul Urechia a ținut la Ateneul nou conferința sa despre Elementele de succes în o conferință publică ... de succes: măgulirea tuturor ideilor și formulelor populare, pe care oricine le aplaudă automatic, sau prin imitație, precum: tinerimea română, economia română, femeia română, țăranul român, muncitorul român, regatul român șcl., șcl., șcl. — în genere fraza goala, declamația șarlatanească, lătrătura patriotică, națională, română — cu un cuvânt, moftul, iată elementul de succes al celor ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNRezultatele 1 - 10 din aproximativ 116 pentru ROMÂN. ... ROMÂNÉȘTE adv . Ca românii , în felul românilor ; în limba română . - Român ... ROMÂNIZÁT , - Ă , românizați , - te , adj . 1. Care a trecut ( în anumite împrejurări istorice ) la naționalitatea română ; care a devenit român ... ROMÂNÍME s . f . Totalitatea românilor ( I 1 ) ; număr mare de români . - Român ... ROMÂNÍSM , românisme , ( 2 ) s . n . 1. Sentiment național al românilor ( I 1 ) ; spirit românesc . 2. ( Rar ) Cuvânt sau expresie specifică limbii române . - Român LATINÍSM , latinisme , ( 1 ) s . n . 1. Cuvânt , formă sau construcție sintactică împrumutate ( fără necesitate ) din limba latină ( și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul ) . 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec . XIX , care , pentru a demonstra caracterul latin al limbii române , a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine , încât să le apropie cât mai mult de forma originară ; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii ... MOLDOVALÁH , - Ă , moldovalahi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Român din Principatele Române . 2. Adj . Care aparține sau este caracteristic moldovalahilor ( 1 ) , privitor la moldovalahi . [ Var . : moldovláh , - ă s . m . și f . , adj . ] - Moldo - + valah ... POSTPAȘOPTÍST , - Ă , postpașoptiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) din generația de după Revoluția de la 1848 din țările române . 2. Adj . Al perioadei de după Revoluția de la 1848 din țările române . - Post ^1 - + ... ROMÂNÁȘ , românași , s . m . Diminutiv al lui român ( I 1 ) . [ Var . : rumânáș s . m . ] - Român ... Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei ( domn , boieri , mănăstiri ) ; condiție de rumân ; iobăgie . [ Var : rumâníe s . f . ] - Român ... I . Tranz . A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele , cu structura acestei limbi . - Român  s . m . invar . A treia literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală medială , închisă ^2 ( 8 ) , nerotunjită ( Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||