|
|
||
|
RIDICA SAU A COBORÎ (UN VAS) - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru RIDICA SAU A COBORÎ (UN VAS)Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 44 pentru RIDICA SAU A COBORÎ (UN VAS). Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil ... au fost aduse de fanarioți. Ei au pus în circulare termenii grecoturceș ti de celebi, afthenta, beimu, eclamprotate, evghenestate etc., meniți de a ridica un piedestal personalității lor de parveniți. Căzând însă ei de la putere, s-a dărâmat și toată clădirea cu dânșii, iar românii au revenit ... žsupuse pedepsei cu caterga sau cu ocna, ci pentru greșeli mici erau gonite de pe moșiile lor pe câtăva vreme. Pentru greșeli mari erau descăpățânate. Un boier vinovat și hotărât la moarte nu se purta pe ulițe ca cei proști, nici era supus necinstei de a fi ca ei ... propage simțirea de frăție pre pământ, în numele lui Moisi și al lui Mahomed și ale tuturor fondatorilor de religii. III [. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .] IV - Epitaful lui Prale Un bătrân dascăl de biserică din mănăstirea Frumoasa, care cunoștea bine pe vestitul Prale, autorul excentric al Evangheliei în versuri, mi-a spus că ... cu timpul trecând prin memoria generațiilor succesive. De exemplu, iată câteva pasaje din povestea lui Cal galben de sub soare: Cic-a fost un împărat Mare, mândru, luminat, Și avea un ... Vasile Alecsandri - Un salon din Iași ... Vasile Alecsandri - Un salon din Iaşi Un salon din Iași de Vasile Alecsandri Fragment Scenele următoare se petrec într-un salon elegant, mare, împodobit cu tot luxul parizian. Lumina aurită a policandrelor de bronz se revarsă pe deosebite grupe de dame și cavaleri ... dintr-aceste trei grații este înconjuÂrată detineri eleganți ce flutură cu uimire împrejurul lor. DAMA DE PE CANAPEA: Frumoasă melodie!... Ce arie-i asta? UN CAVALER SPÂN: Un solo din Trovatore . DAMA DE LA CLAVIR: Te înșeli, domnul meu, că-i o romanță nouă ce mi-a dedicat mie domnul X ... cunoscut ca un mare amator de cai, și nu-mi închipuiesc ce relație poate fi între călărie și arta muzicală. DAMA DE LA CLAVIR (zâmbind) : Un om cu gust iubește tot ce e frumos, încântător și armonios; prin urmare, domnul X poate fi și bun călăreț, și muzic de talent, precum ... la vânat și adormind sub un copac, a avut un vis foarte poetic... I s-a părut că se găsește într-un câmp acoperit cu flori de margărite și că a văzut deodată pe una din acele flori crescând și prefăcându-se într-o ființă ... Mihai Eminescu - Rime alegorice ... au barbe albe ca preoții. Dar toți cu toții sunt de om ruine Și risipiți din cârduri beduine Au fost găsit amara, cruda moarte Într-un pustiu arzând și fără fine. Vorbesc încet... ca-n somn... și vorba sună Ca frunze-uscate cari vântu-adună, Sau ca murmurul cel vrăjit de ape Când peste codri-apare blonda lună. Deodată-n două șirul se desface. În fund apare-un mândru chip ce tace; Cu roșii flori de mac în păru-i negru, Cu ochii-nchiși un semn cu mâna-mi face. Eu o urmez prin galerii înalte. Izvoare vii din vase stau să salte Și lângă ele nimfele de marmur, Făpturi ... ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechi ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă  Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o dezmierdare Și dezmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc  ș ... lor ... Alphonse de Lamartine - Războiul ... pană cade, se ridică fâlfâind; Moartea de țintă-și alege printr-însa a-nnemeri, Trăsnetul aci lovește, și greșit nu poate fi Ca un snop de oțel cade în pulbere răsturnat. Armăsarul său s-azvârle, se simte neînfrânat; O piezișă căutătură p-al său stăpân aruncând, Se-ntoarce, își ... războinic ce, crescut de luptător, Patrie tabăra-i fuse, ș-armele al său amor. El de nimic n-are-a plânge decât d-un steag îndrăgit Murind, după el privește, după dânsul e mâhnit. Moartea după-ntâmplări zboară în drumul său grozăvos Unul piere-ntreg cu totul, altul, în ... împreună, amândoi sunt mulțumiți. Însă în zadar plesnește trăsnetul neîmpăcat Și-n taberi săgeți de flăcări plouă, varsă ne-ncetat. Ca marea ce o despică un vas iute spumegat Și napoi se-nchide iară pe urma ce a lăsat, Astfel peste rânduri sparte la loc altele se pun, Vin să ... intrând Ș-a lor amestecătură sângeros vifor nălțând;. În a cailor putere escadroanele se sparg, Rândurile cele strânse se deschid, fac un loc larg; Fierul peste fier lovește, focurile se-nfășor, Din taberele izbite un ... Ion Heliade Rădulescu - Războiul ... pană cade, se ridică fâlfâind; Moartea de țintă-și alege printr-însa a-nnemeri, Trăsnetul aci lovește, și greșit nu poate fi Ca un snop de oțel cade în pulbere răsturnat. Armăsarul său s-azvârle, se simte neînfrânat; O piezișă căutătură p-al său stăpân aruncând, Se-ntoarce, își ... războinic ce, crescut de luptător, Patrie tabăra-i fuse, ș-armele al său amor. El de nimic n-are-a plânge decât d-un steag îndrăgit Murind, după el privește, după dânsul e mâhnit. Moartea după-ntâmplări zboară în drumul său grozăvos Unul piere-ntreg cu totul, altul, în ... împreună, amândoi sunt mulțumiți. Însă în zadar plesnește trăsnetul neîmpăcat Și-n taberi săgeți de flăcări plouă, varsă ne-ncetat. Ca marea ce o despică un vas iute spumegat Și napoi se-nchide iară pe urma ce a lăsat, Astfel peste rânduri sparte la loc altele se pun, Vin să ... intrând Ș-a lor amestecătură sângeros vifor nălțând;. În a cailor putere escadroanele se sparg, Rândurile cele strânse se deschid, fac un loc larg; Fierul peste fier lovește, focurile se-nfășor, Din taberele izbite un ... Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri) ... lipește ochi cu gene, Pe drumeț îl face orb, Și în cuiburi, chiar sub pene, Crapă ouăle de corb. Câmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint Și apare nemișcată În abis nemărginit Ca pe marea înghețată Un vas mare troienit. Miezul nopței!... totul tace! Lumea pare un mormânt, Unde mort și rece zace Leșul marelui pământ, Și sub bolta cea senină Mii de stele cu foc viu Varsă-o jalnică lumină Pe ... Se târie pe câmpie Ca o coadă de păun. Unde pleacă, unde zboară?... Iată-l vine spre Siret Și pe deal mi se coboară Ca un bulgăr de omăt. El în lunc-acum pătrunde Să descopere cu drag Primăvara ce s-ascunde Înlăuntrul unui fag. Iepurașul se răpede Naintând din salt ... răsună! Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriți de lună Ies, aleargă pe aluni, Și din fagul nalt și falnic, Vechi al luncii împărat, Iese-un glas plăpând și jalnic, Care blând a cuvântat: „Cine vine? Cine bate La locașu-mi friguros? Ești tu, Prier [1] , al meu ... ... ... n valuri se ridică, se izbește și detună, Mulți cazaci în fundul apei își duc visul ne-mplinit; De caice țândărite este marea semănată, Câte-un corp ce-noată-n sânge ici și colo se arată, Însă cei rămași în viață dau năvală către vas Și cu căngi îl încleștează. Scatozub răcnește: Ura! Moartea urlă furioasă și la mulți le-astupă gura, Șiruri dese cad creștinii. Turcii cad la orice ... năpustită de ogari pe un mistreț; Vasul geme sub povara de cadavre spintecate, Sunt respinși din nou cazacii, dar au inimi încordate, Vor să-nvingă sau să moară, căci pe viață nu pun preț; Se reped cu cinci, cu zece, tot mai mulți, mai plini de ură, Unii urcă, sunt ca ... încep să șovăiască, căci dușmanii se-nmulțesc. Am învins! hatmanul strigă, frații mei, vă mulțumesc! Și pe turci sub a lui ghioagă ca un trăsnet îi doboară, Dar Osman atunci răcnește: Nu, voi încă n-ați învins! Înapoi, ghiauri sălbatici, căci în viață m-aflu încă! Râde groaznic, îi ... luptă, opt abia, cinci, patru, unul... Dar și dânsul scapă arma, cade peste cei căzuți, Singur Aga numai dânsul se mai află în picioare. Ca ... Constantin Stamati-Ciurea - Sofia Karpov ... ce-o încinge își rupe colanul său de gheață și cu o furie sinistră pornește valurile sale tulburate, înecând cu ele cele mai frumoase străzi; sau când iarna înfricoșatul viscol, sub un ger nesuferit, o acoperă cu omăt. Natural că cetățeanul cel avut, în palaturile sale bogate, nu suferă atâta cât acei ce locuiesc în mahalale, unde ... oblon ce astupa fereastra, străluci deodată lumină și după scârÂțâitul unei uși se auziră pași repezi ce coborau pe scări până la intrare și un glas de femeie, de un timbru plăcut, răsună în tăcere. — Cine-i acolo? întrebă de după ușă. — Eu sunt! Eu! răspunse bătrâna cu grăbire. Ușa se deschide și ... numai cu câteva scaune, două paturi, o masă de lemn de brad și un dulap în care erau așezate vasele de cuhne. Pe masă fierbea un samovar fumegând clăbuci de abur. Bătrâna dezbrăcându-se de jubeică o scutură de câteva ori, apoi punând-o pe un scaun s-a apropiat de samovar și, întinzând mâinile învinețite de frig, le ținu câtva timp lângă samovarul fumegător spre a le ... ... Dimitrie Anghel - Arca lui Noe ... și rumenit la focul divinei lui inspirații. Unul singur, ce parcă mai păstrase încă pecetea bizarei lui progenituri, îi mai atrase privirea, și atunci, într-un ciudat orgoliu sau poate din lene de creator, se hotărî să distrugă ceea ce crease și să păstreze numai ceea ce credea el că măcar pe departe mai ... și a o distruge singur însemna a se distruge pe el. Și o milă nesfîrșită atunci îl cuprinse, văzînd în orice semen un copil, denaturat poate, dar care totuși era un copil, și pe care dacă l-ar fi distrus ar fi însemnat să se distrugă pe el însuși. O pildă era de ajuns, și atunci ... lanțuri, întîiul Ahasver ce avea să rătăcească, fără să poată arunca nici o ancoră în adîncuri, ciudata coajă de nucă ce avea să plutească peste un abis in voia valurilor și uraganurilor, primul vas-fantomă ce era menit să se coboare din creste în adîncuri, ca să se urce în cîrca altor creste, fără să mai poată întîlni nici ... port, nici un golf prielnic, ce avea să umble necălăuzit de nici ... Vasile Alecsandri - Balta-albă ... a-l spăla de glod și de păcate; dar în zadar ei își vărsau sudorile!... Eforia nu încuviințase proiectul lor! Printre noi se găsea un tânăr zugrav francez, care pentru întâia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. -- Domnilor, ne zise el, vă mărturisesc cu rușine că, pân-a nu veni în țările d-voastră, nici nu prepuneam ... rugai pe dl consul să-mi înlesnească vreun chip de a mă duce îndată la Balta-Albă, și, peste o jumătate de ceas, un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. Îmi luai un sac de drum și mă coborâi iute în uliță. Când acole, ce să văd?... În loc de malpost sau de diligență, o cutioară plină de fân, pe patru roți de lemn cu spițele stricate. Patru cai mici, numai oasele și pielea, pe care erau ... mi-ar fi fost cu putință să mă las cu mâna de trăsură și s-o bag în buzunarul cu pistoalele, aș fi intrat într-un păcat, negreșit. Un ... să ajuți citește pentru început paginile de ajutor . Archaeus de Mihai Eminescu Netăgăduit că sunt multe lucruri la priceperea cărora nu-l ajunge capul pe-un membru gros de la primărie sau pe-un subcomisar de poliție — deși aceștia sunt în genere oamenii cari pricep tot. Cel puțin când e vorba de espropriarea unei găinării , de insuflarea de ... de porc a susînțelesului membru și privirea adâncă a înțeleptului de la Königsberg. Care-i adevărul ? Cel văzut clar de un gânsac sau cel abia întrevăzut ca printr-o negură de Kant? Într-adevăr, iată un lucru ciudat. Cel dintâi deosebește lămurit grăuntele de porumb de prundul galbăn, el înoată cu siguranță pe apă, măsură, cu ochiul distanțele ce le poate ... în hambarul memoriei, de unde iese la iveală apoi tot în aceeași formă.|| Iar eu din parte-mi gândesc așa : orice-a gândit un om singur, fără s-o fi citit sau s-o fi auzit de la alții, cuprinde o sămânță de adevăr. De-aceea cărțile vechi, pe - cari oamenii nu le scriu numai iac-așa ... cari aceste trei elemente ale minții noastre, aceste sertare în cari băgăm o lume dispar pentr-o clipă ... e drept, ca o fulgerare numai, dispar Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||