Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PROSCRIE ... Mai multe din DEX...

PUBLICA��IE - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PUBLICA��IE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 127 pentru PUBLICA��IE.

Constantin Stamati-Ciurea - Introducere la volumul Răsunete din Basarabia

... la lumină. În toată Rusia nu exista o tipografie română, și eu, fiind lipsit de orice relațiuni cu regatul vecin, nu le puteam așa lesne publica în România. Abia după încuscrirea mea cu decedatul arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dal-mației, dr. Silvestru Morariu-Andrievici, îmi puse ilustrul prelat tipografia ...

 

Vasile Alecsandri - Bogdan

Vasile Alecsandri - Bogdan I Lăpușneanul cel cumplit [1] Stă pe scaun poleit. Curtea-i plină de boieri, Vornici, hatmani, vistieri Ce se-nchină Domnului Și se tem de ura lui Că ura lăpușnănească E peire boierească. [2] Iată, mări, că deodată Un luceafăr se arată Cu chip vesel și domnesc Și cu mersul voinicesc! Cine-i mândrul tinerel, Care-i tras printr-un inel? E Bogdanul cel glumeț Și la luptă îndrăzneț, Și de carte cărturar Și de arc bun săgetar. El în sală-naintează Și la Domnu-ngenunchează, Apoi zice: ,,Mă rog ție, Taică, Doamne din domnie, Voie dă-mi să iau soție Ursita ce-mi place mie. Ea nu-i fată de-mpărat Și-i chiar de litean bogat Și de lege lepădat, Da-i fecioară ca o stea, Mândră ca o păsărea, Dulce ca o floricea, Și sufletul meu o vrea!" Lăpușneanul se-mblânzește Și din gură-așa grăiește: ,,Dragul tatei, mergi cu bine, Voie tu ai de la mine!" Astfel zice și-l sărută Ca pe-o floare-n sân crescută, Și pocloanele-i gătește Și pe cale mi-l pornește Cu o sută de nuntași, Toți aleși din tabarași. II Nuntașii încălecau, Cu Bogdan ...

 

Alexandru Macedonski - În sunetul muzicei

Alexandru Macedonski - În sunetul muzicei În sunetul muzicei de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 484. Să facem încă o țigare Și înc-o poezie, Ca să-mi fumez orice durere Și orice bucurie ! Și-n sunetul ce din orchestră Se sparge-n armonie, Să zicem la speranțe-adio, Adio la junie ! Țigarea, însă, se sfârșește, Orchestra-n fine tace, Tăcerea naște împrejuru-mi, Dar nu și dulcea

 

Alexandru Macedonski - Amărăciune

Alexandru Macedonski - Amărăciune Amărăciune de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 484-485. Sunt supărat și amărât Pe oameni și pe Dumnezeu Și Dumnezeu și oameni sunt Pe mine supărați mereu ! Ei mă blesteamă și primesc, Primesc blestemul cât de greu... Cum vrei să fie omul bun Când este fiu lui Dumnezeu? Iar dacă sunt și eu ca ei, Nu este vina mea de loc... Își bat de mine joc râzând, Plângând îmi bat de dânșii

 

Alexandru Macedonski - Nu !

Alexandru Macedonski - Nu ! Nu ! de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 9, august 1882, p. 533. Îmi place să te văd zâmbind... Candoarea ta îmi place... Privindu-te, eu mă surprind Și zilnic n-aflu pace ! Eu aș putea dacă-aș voi Să fac să nască-n tine Simțirea ce s-ar învoi Cu patima din mine ! O simt, o știu, eu aș putea, Cu brațe arzătoare, Să-ți fac, de-ai vrea sau de n-ai vrea, O strânsă cingătoare ! Să tremuri subt fiori ce dorm Sau sunt în neființă Și-ntr-o clipire să transform Întreaga ta ființă ! Dar dacă stau și mă gândesc, Stăpân pe ezitare, În mine însumi hotărăsc C-ar fi o

 

Alexandru Macedonski - Timpul dulce

Alexandru Macedonski - Timpul dulce Timpul dulce de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 503-504. Timpul dulce care-a mers A lăsat în al meu vers Ce rămâne dupe-o floare, — Urma lui mirositoare ! Astăzi florile-au trecut Și chiar frunzele-au căzut, Dar amorul pe-a lui creacă Înflorește făr' să treacă ! Este el, — îl recunosc Cu mirosul său de mosc Ce condeiul îmi conduce Până ce-mi va pune cruce ! Timpu-a mers. — Oh ! n-ar fi mers, Să rămâie-n al meu vers Numai ce ne las-o floare, — Umbra lui

 

Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"

Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum" "Sunt lacrimae rerum" de Dimitrie Anghel Publicată în Seara , II, 536, 11 iul. 1911, p. 1 Ce dulce intimitate se desprinde dintr-o gospodărie veche... Sunt unele în care lucrurile fac parcă un singur trup cu odaia. Ele stau nemișcate, și vremea trece peste ele, nimic nu le schimbă, soarele poate pătrunde ici-colo și le mai pălește fața cu sărutarea lui fierbinte, o mărgea poate dintr-o perină se desprinde, o floare pe un covor se decolorează, o fotografie într-o ramă se acopere de o ușoară negură. Încolo, ele stau, dormitează trăiesc cu viața lor latentă, și e de ajuns să miște una din ele ca întreaga armonie să dispară. Apoi, cine trăiește mult într-o casă îi place să păstreze orînduială. Ochii s-au deprins cu liniile, și ființa ta intimă sufere dacă-ți clintește cineva un vas de pe o consolă, un portret de pe o etajeră, ori cel mai mic lucru, care ocupa un loc bine definit pentru tine în spațiul odăiei tale. Mătușa Elencu, însă, era inamica oricărei stabilități. Nemișcarea pentru dînsa era moartea, și lucrurile i se păreau că devin rigide și îngheață dacă stăteau încremenite două ...

 

Dimitrie Anghel - Țiganii (Anghel)

Dimitrie Anghel - Ţiganii (Anghel) Țiganii de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 756, 25 ian. 1911, p. 1. Cînd soarele urca încă nevăzut, departe, după dealuri, rumenind zarea, pe largul șesului întins și galben, cei ce nu cunosc alt coperămînt decît clopotul de azur al cerului își opriră mersul și poposiră pe marginea Elanului secătuit de arșiță. Un scurt moment de repaos, o haltă în infinit, o clipă de înstăpînire a marelui pămînt pentru a purcede aiurea, unde-i duce deșirul nesfîrșit al ghemului ce l-a scăpat din mîni ursita lor. Căruțele au stat, umbrele de cai au fluturat din coame, apoi, liberați de hamurile de frînghii, au prins să pască iarba rară. Un țol negru, întins pe cîțiva pari, a făcut o perdea dinspre partea vîntului. O licărire sfioasă de lumină a tremurat, vîlvătaia unor flăcări albastre a zbuciumat apoi și un ceaun negru a fost așezat pe pirostrii. Puținul ce dă viață : cîțiva pumni de făină galbenă ca aurul și mîna obișnuită de sare, aruncată pe fundul negru al unui ceaun, a fost de ajuns ca să înveselească hoarda. Sclipiri ...

 

Dimitrie Anghel - A. D. Holban

Dimitrie Anghel - A. D. Holban A. D. Holban de Dimitrie Anghel Publicată în Ordinea , II, 428, 17 mai 1909, p. 1. Sunt unii oameni senini și blînzi, cari împrăștie în jurul lor o atmosferă de bunătate ce te farmecă și te cîștigă cu fiecare vorbă, cu fiecare gest al lor ; iar alții care te resping de la început și față de cari nu știu ce sîmțămînt tainic îți dă de știre să te ferești. Unul dintre aceștia din urmă este și veteranul om politic A. D. Holban, o interesantă figură a Iașului din alte vremuri. Mi-am adus aminte de dînsul citind într-un ziar recent reflecțiile sale pline de răutate la adresa artiștilor noștri de astăzi. Îl cunosc de cînd eram copil; pot zice că m-am trezit cu el în casă, căci, cît timp a trăit tatăl meu, nelipsit a fost din casa și de la masa noastră. În anii din urmă însă, îl pierdusem din vedere aproape cu desăvîrșire ; glasul lui parcă amuțise în larma uriașă ce o fac luptele zilelor noastre, cu alte aspirații, cu alte idealuri, cu altă pornire de muncă. Arar ...

 

Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor

Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor Alaiul vechiturilor de Dimitrie Anghel Publicată în Scara , II, 520, 25 iunie 1911, p. 1—2. Regina Mab încă singură a rămas stăpînă pe spațiul infinit. În cărucioara primitivă, ea sfidează fără frică, întîlnind în calea ei păsările cu aripi de trestie și pînză, pe care le-a făcu omul în setea lui de libertate. Ea singură aleargă stăpînă pe vînturi, călătorește pe drumuri de nouri ce i se aștern, face popasuri pe poduri de senin, trece triumfală sub arcurile multicolore ale curcubeilor. Că o aripă frîntă de furtună a fîlfîit cu deznădejde undeva, în univers, și că o viață mai mult s-a stins, ei prea puțin îi pasă... Și un zbor întreg de aripi se avîntă cu toate acestea după ea, care ține recordul spațiului. Moartea nu-i decît un cuvînt van, căci e și ea o înălțare. Scăpați de greul lest al lutului, ne vom înălța cu toții și vom pluti ca și Mab, frumoasa regină, în sferile albastre. Fascinați de infinit ori de aurul care strălucește la capătul fiecărei etape, cei ce țin aripele merg fără să întoarne capul înapoi, să vadă dacă ...

 

Dimitrie Anghel - Cedrul

Dimitrie Anghel - Cedrul Cedrul de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 1088, 28 dec. 1911, p. 1. Majestuos își înalță fruntea, în ziua aceasta primăvăratecă și îndulcită de soare, bătrînul cedru din Grădina Plantelor și freamătă căutînd în zări neagra dungă a cocorilor, ce vin din țara lui. Străin și singur visează patriarhul la țara Libanului, unde praful de pe drumuri se ridică în pulbere de mărgean roș. Murmură așteptînd să-i răspundă o șoaptă de palmier, tace ascultînd surdul zgomot ce-l face rodul unui măslin în cădere, se cutremură cu tot frunzarul văzînd pe orizont cum trec norii deși, închipuind caravane. Anemone albe înstelează verzile mări de ierburi, crini uriași își scutură polenul în soare, miresme tari de roze vin să-i îmbete frunzarul. Vorbe străine însă răsună, și bietul patriarh amintindu-și că e în surgun își încetinează păinjenișul de rămurele, încremenește din nou rotunda-i umbră pe pămînt și tace. Placa înfierbîntată de soare, ce o poartă pe trunchi, cu inscripția anului cînd a fost smuls din pămîntul țării lui și peste care se înclină curiozitatea trecătorilor, îl arde ca un stigmat... Cercuri rotunde, ca undele unor vibrații, i-au pornit ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUBLICA��IE

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PUBLICA��IE.

PROSCRIE

PROSCRÍE , proscriu , vb . III . Tranz . 1. ( În Roma antică ) A condamna la moarte ( pentru infracțiuni politice ) fără forme judiciare , publicând pe o listă numele celui osândit . 2. A lua măsuri represive ( privative de libertate ) împotriva cuiva , în special pentru motive politice ; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie ; a exila , a alunga , a izgoni . 3. ( Rar ) A interzice , a