|
||
Vezi și forma bază: PĂSTORI PĂSTORESC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor (1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral. 2. Fig. Preoțesc. - Păstor + suf. -esc.Sursa : DEX '98 PĂSTORÉSC adj. v. popesc, preoțesc.Sursa : sinonime PĂSTORÉSC adj. 1. v. pastoral. 2. v. bucolic.Sursa : sinonime păstorésc adj. m., f. păstoreáscă; pl. m. și f. păstoréștiSursa : ortografic PĂSTOR//ÉSC \~eáscă (\~éști) 1) Care este caracteristic pentru păstori; de păstor; ciobănesc; pastoral. Doină \~ească. 2) Care este caracteristic pentru preoți; de preot; preoțesc; popesc. 3) fig. (despre creații literare sau muzicale) Care are caracter de idilă; idilic; bucolic; câmpenesc; pastoral. /păstor + suf. \~escSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PĂSTORESCRezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PĂSTORESC. Constantin Stamati - Omul și pământul Constantin Stamati - Omul şi pământul Omul și pământul de Constantin Stamati Într-o zi de vară eu trist mă aflam foarte, Trupește, sufletește de suferiri și chinuri; Și am ieșit din casă, m-am dus făr-a ști unde, În codrii singuratici cătându-mi liniștirea; Acolo cu mirare priveam frumseța lumii... Pe cer, unde și unde, plutea ca de puf nouri, Și repede ca umbra trecând pierea în aer, Și se limpezea cerul ca de cristal oglindă, Iar strălucitul soare, înconjurat de raze, Ca tron dumnezeirei sta pe cerească boltă, Ca ochiul ce nu doarme celui ce zidi lumea, Priveghind peste fire, și revărsând belșugul. În codru filomela serba ziua frumoasă Cu foarte dulci melodii, iar păstorescul fluier Răsuna cu-ntristare, când și când, de departe. Uimit de așa scenă a firii liniștite, Am căzut pe genunchii-mi pe pajiște-nflorită Unei poieni rotunde, de arbori pregiurată, Și acolo, pe gânduri, uitându-mă pe sine, Uitam și pe-ai mei casnici, ca când pierdusem mintea. Și iată că un șopot, ce din pământ ieșiră, Mi-au încântat auzul, ca și glasul iubirii, M-au răzbătut în suflet și chiar ca o făclie Mi-au luminat ... |