|
|
||
|
LOC PATRIARHAL - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru LOC PATRIARHALRezultatele 1 - 10 din aproximativ 32 pentru LOC PATRIARHAL. ... alunecau mai departe, i se năzăreau poate ; mii de zgomote stridente, de glasuri înțiglate, de rîsete sonore, de bătăi de aripi ce mutau umbrele din loc, luîndu-și zborul, de chemări și de răspunsuri, de frînturi de vorbe ce încercau să moduleze dulcele glas omenesc îi loveau auzul ; și atuncea, dînd ... obscur făcea sforțări poate, voind să transpuie o imagine, și figura vechiului stăpîn, ce sta pe același jeț unde stă acum potrivnicul, se refăcea la loc, cu mustățile lui albe, tunse scurt, cu tufoasele sprîncene ce adumbreau ochii buni, cu patriarhalul halat cu care era el deprins de atîta vreme â ... aer, retrăia cu amintirea auzului stridentele glasuri ce se chemau, sonorele rîsete ce se urmăreau printre perdelele de liane, neastîmpăratele aripi ce mutau umbrele din loc, luîndu-și zborul, — și ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă... Într-un amurg însă, cum adormise pe un ... Ștefan Octavian Iosif - Nucul (Iosif) ... Ştefan Octavian Iosif - Nucul (Iosif) Nucul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Același loc iubit umbrești Și-un colț de cer întreg cuprinzi, Nuc falnic, strajă din povești, Dasupra casei părintești Aceleași crăngi întinzi... De veacuri fruntea nu ți ... Ion Luca Caragiale - Grămătici și măscărici ... cu întinse relații sociale. Pe atunci, când nu se pomenea de viață publică și când elita socială și high-life se numea protipendadă, boierul, în loc de Capșa și de Bar, avea sindrofie și chefuri acasă, numa-n ișlicel și-n meși; în loc de Hugo, avea un taraf de lăutari și un măscărici. Slujba acestuia era să spuie caraghioslâcuri la chef, să păcălescă pe musafiri și chiar pe ... Nicolae Gane - Petrea dascălul ... Nicolae Gane - Petrea dascălul Petrea dascălul de Nicolae Gane Au trecut douăzeci și cinci de ani de când a avut loc această întâmplare. Erau frumoase vremi pe atunici, nu doar că mi se păreau mie, fiindcă eram tânăr, dar într-adevăr așa erau, căci un soare ... ochii din pământ. El fusese crescut de tată-său ca să fie dascal la biserică. Însă toate le făcea pe dos în slujba bisericească. În loc să curățe lumânările de mucuri cu cleștele cele lungi, el le stingea, și cădelnița o arunca cu atâta neghibăcie, încât împrăștia cărbunii pe jos. Numai ... să intre înlăuntru și să silească pe urs să iasă pe cealaltă parte. Dar nici cu acest mijloc nu izbuti, căci, fiind vânt, fumul, în loc să intre în vizunie, se împrăștia în toate părțile. În vremea aceasta flegmaticii engleji începură să dea semne de nerăbdare, crezând că Petrea Dascalul, în ... cu puștile la ochi și degetele și tâmplele lor se băteau atât de puternic, încât ochelarii le jucau pe nas. Dar, spre marea și nemărginita loc mirare, în lor de dihanie se văzură deodată picioarele lui Petrea Dascalul, apoi umerii, apoi capul și, după ce Petrea ieși de tot, ținând într ... Ion Luca Caragiale - Istoria se repetă ... Dacă o clipă ar fi fost sincer liberal, astăzi ar avea, numai din chirii și acareturi, 24 de mii de lei venit pe an, în loc de 200 de lei pe lună din slujbă! și ce slujbă! El! luptătorul pasionat pentru libertate, să ajungă la bătrânețe subdirector a ce ... Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului ... o roată, colo să desfacă o mutelcă, sau să taie o curea, așa că în zori nici o mașină nu mai putea să urnească din loc. Alb apoi de nesomn și cu un zîmbet mefistofelic, apărea și el odată cu soarele pe deal, ca să se bucure de isprava ce făcuse ... Cincinat Pavelescu - Două epigrame Cincinat Pavelescu - Două epigrame Două epigrame de Cincinat Pavelescu Se zvonise prin Brăila că va sosi în curând noul judecător de pace. Șeful meu, Victor A., fusese mutat la București. Pierdeam în el și un spirit de o înaltă distincțiune, și un camarad de elită. Așa că, în așteptarea noului judecător, nerăbdarea mea se amesteca cu o nuanță de melancolie. În camera de consiliu mare, rece și goală, rezolvam hârtiile curente. Lemnele umede nu voiau să ardă. Era o toamnă ploioasă și tristă. Avocații intrau și ieșeau, care cu afaceri, care cu amabilități profesionale, toți interesându-se de sosirea noului-numit. Pe când mă pregăteam să intru eu în ședință, aprodul, un băiat slăbuț și palid, dar cu o voce de bas, mă anunță că un prieten voiește să-mi vorbească. - Să intre! Ca să-mi dau aer de magistrat ocupat, și pe care vizitele matinale nu-l prea încântă, țineam ochii pe hârtie. Un glas mai puțin simpatic, dar necunoscut, izbucnește: - Hei, ce faci, Cincinat? Ridic ochii spre noul-venit. Nu-l cunoșteam. Îi răspund totuși văzându-l așa familiar, fiindcă se și așezase la celălalt birou și începuse să răsfoiască niște dosare: - Mulțumesc, amice, dar ... Ion Luca Caragiale - Cuvântare ... când se trezește în față cu fapta vremii, cu așa adâncă schimbare a lumii... Rămâne uimit boierul, când în fața ciubucului ridicat, în loc să găsească plecată supunere, întâmpină un om care-i spune: Boierule, mi se pare că dumneata nu-ți dai seama de realitate... și nu mai ... revoluțiunii țăranilor... Da, trebue să numim lucrurile pe numele lor: revoluțiune a fost, iar nu răscoală. Turburarea ordinei publice în anume moment și loc, chiar când e logică, este o răscoală; însă ridicarea generală a unei lumi întregi, chiar când pare că n'ar avea logică, este ... dacă sunt înlăturate prea îndelung dela satisfacerea legitimei lor pretenții, atunci când natural ar fi să fie elemente de ordine, devin elemente de desordine; în loc să fie din ce în ce mai de folos progresului Statului, devin din ce în ce o mai mare primejdie pentru liniștea și siguranța lui ... Ion Luca Caragiale - Repausul duminical ... care muncesc, o saptămână întreagă, de dimineață până seara târziu... Nu le trebuie și lor o zi de odihnă? - Da, răspunde amicul meu; dar în loc să se odihnească, își fac bășici pe tălpi umblând toată ziua gura-cască, și seara cad morți de oboseală. - Bine; dar s-au recreat... au ... sunt plictisit ca un cățel pe care stăpânul l-a uitat încuiat în casă... Îmi vine să urlu de urât... Ai treabă? - De loc. - Unde mănânci astă-seară? - Indiferent. - Vrei să mâncăm împreună? - Mai ales. - Unde, zici? - Unde poftești. Pornim amândoi la vale. Pe drum, Costică, privind la obloanele ... îi cer scuze că am uitat să-l felicit, fiindcă, necâzând sub prescripțiile legii repausului dominical, nu țin niciodată socoteala sfinților. Costică se-ntoarce-n loc și deodată, vesel ca totdeuna, strigă: - Băiete! aperitive, lista și răcitori în lege! să vie! Știu c-am petrecut!... Ce chef!... și, dacă trebuie să ... vreo trăsură... Haide, sus! Și dă să-l ridice; cetățeanul se lasă greu din balamale, scapă din brațele omului ordinii și se așează iar la loc. Îl privesc de aproape... Îl cunosc... Este un excelent culegător tipograf, om în vârstă și foarte cumsecade. Zic: - Scoală, monșer, nu face pentru d-ta ... ... ziceau să-l omoare Cu laț de spânzurătoare, Alții să-l cufunde-n apă, Alții să-l înfigă-n țeapă, Alții să-l taie pe loc, Alții să-l arunce-n foc. Iar Pandele-i asculta Și la rându-i cuvânta: ,,La cea moară părăsită, De stăpânul meu clădită, Este-o ... toți evet ziceau. [7] Pe Vulcan iute-l duceau Și de piatră mi-l legau Și-n Siret îl aruncau. Apele se deschideau Și pe loc se închideau Cum se-nchide pe-un mormânt Gura negrului pământ. Apoi turcii purcedeau, La Galați ei se duceau, Lăsând îndărătul lor Pe luciul apelor ... Ion Luca Caragiale - Zig-zag!... ... văd bine că nu reies. Luați bine seama că, prin titlul chiar ce am pus la-nceput, v-am anunțiat că nu voi fi de loc fidele unității de idee. Să nu vă mirați dară dacă, cu sau fără vro analogie, mi-ar trăsni dodată prin cap să vă spui, în ... vă fie cu supărare — așezat la o masă și-nainte-i c-un pahar cu bere, ce necontenit se deșartă și se umple la loc, cetățeanul român găsește fără greutate mijlocul cum să-și înece necazul, să-și stimuleze simțimintele naționali, să-și înavuțească spiritul și să-și dea zbor ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||