|
|
||
|
LĂSA SĂ MOARĂ DE FOAME - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru LĂSA SĂ MOARĂ DE FOAMERezultatele 1 - 10 din aproximativ 131 pentru LĂSA SĂ MOARĂ DE FOAME. Mihail Zamfirescu - Cerșetorul ... Mihail Zamfirescu - Cerşetorul Cerșetorul de Mihail Zamfirescu Informații despre această ediție „Creștini și frați, ce sînteți, uitați-vă la mine! Nu treceți pe bătrânul sărac și rugător, Căci sînt ... cerșetor!â€� „Eu m'am născut în lume 'n zile lungi, amare, Părinții mei muriră străini și plângători, Lăsându-mă pe drumuri și fără de mâncare, Și fără de vedere, cerșind în gura mare De astăzi până mâine, creștini îndurători!â€� „O fie-vă îndurare și faceți-mi și mie O parte dintr'o pâine; nu mă lăsați să ... Eu mi-am pierdut cărarea... și vîntul cu fiori Îneacă a mea voce... puterea-mi încetează... O! credeți-mi și mie, și cerul să vă creadă La păsurile vostre, creștini îndurători!â€� „Dați, dați! să vă dea Cerul viață și putere, Și sfînta zi de mâine să fie d'ajutor! Să vă 'ndulcească traiul și oricare durere, Să n'ajungeți ca mine, s'aveți orice veți cere Pentru copiii voștri. — Dați, dați la cerșetor!â€� Așa plângea într'o seară de ... dând ocol, În trap grăbit, în pas domol, Și ochii pașei mari s-aprind; Cărunta-i barbă netezind Stă mut, de suflet gol. O mie de țechini primești? O, pașă, cât de darnic ești! Mai mult decât în visul meu! Să-ți răsplătească Dumnezeu, Așa cum îmi plătești! Arabul ia, cu ochii plini De zâmbet, mia de țechini De-acum, de-acum ei sunt scăpați, De-acum vor fi și ei bogați, N-or cere la străini! Nu vor trăi sub cort în fum, Nu-i vor cerși copiii-n drum ... flămând! Și te vor bate,-odorul meu, Să mori tu, cel crescut de noi!... Ia-ți banii, pașă! Sunt sărac, Dar fără cal eu ce să fac: Dă-mi calul înapoi! Se-ncruntă pașa: Ești nebun? Voiești pe ianiceri să-i pun Să te de-a câinilor? Așa! E calul meu, și n-aștepta De două ori să-ți spun! Al tău? Acel care-l crescu Iubindu-l, cine-i: eu ori tu? De dreapta cui ascultă el, Din leu turbat făcându-l miel? Al tău? O, pașă, nu! Al meu e! Pentru calul meu Mă prind ... ... ce s-a făcut nebunul. GHEORGHE (căutând șirul în ziar, apoi urmând citirea): "... precum și toate cercetările au fost zadarnice. Soldatul mărturisește că de multe ori a mers cu nebunul la apă, că-l lăsa la fântână singur și el se ducea să-și vază amanta. Nebunul venea cu donițele pline și-l chema să se întoarcă împreună la temniță. Tot timpul, nebunul a fost ca și liber, în orice caz foarte puțin păzit. Era bun și foarte ... a trecut vremea iubitului... D-aia Gheorghe, îți mai spui o dată, caută-ți norocul în altă parte... GHEORGHE: În altă parte?... Bine... ANCA: ... De ce să-ți încurci tu o viață tânără cu pățeli trecute, să iei o femeie cu gânduri vechi?... Ș-apoi chiar așa... cum să mă iei? GHEORGHE: Ți-am spus... ANCA: Să mă desparț eu acum de Dragomir?... Nu se poate. GHEORGHE: Zici că ți-e greu să-l vezi. ANCA: Da... da' mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; și Dumnezeu știe ce face... eu trebuie să fac voia lui... GHEORGHE: Bine, Anco, fă cum vrei, trăiește cum îți vine... Eu m-am hotărât să plec din satul ăsta... ANCA (repede): Să ... Smerit plecând genunchii și limpedea privire, Iar clopotele cântă; dodată ei tresar: Ea vine, parcă-i vifor, de flăcări ochii-i par, Năvalnică s-azvârle să-și facă drum cu sila Și spaima face vuiet și jalnic țipă mila Din tinda-ndesuită de-o lume de femei. S-abat în două laturi creștinii-n drumul ei, Năuci de fără-vestea urgiei care-i bate. Cu ochi așa năprasnici, cu mâinile-ncleștate Pe piept, ca o nălucă visată de-un nebun, Desculță, nedormită, și hainele ei spun Că nu e semn a bine, ca-i blestem și pierzare, Pedeapsă peste dânșii, în ... tămâie, lui rugile și plânsul, Lui preoți și biserici și toate pentru dânsul! Că zece bani de are un biet de pe cărări În loc să-și ieie pâine, îi dă pe lumânări, Pe fumuri de tămâie; el toate ni le cere Și-n schimb ne dă-ntuneric și foame și durere. Muriseră creștinii în jur de-acest cuvânt, Iar preotul din mână scăpă paharul sfânt, Și sta cu ochii-n aer și galben ca paharul: Părea că s-aprinsese de trăsnete altarul. Dar cine-l pune oare Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului ... să fie!... Nu se crăpase bine de ziuă, și o gură mare se auzi: — A venit cu mălai, mamă, că mi-e foame... — Și eu nici n-am plecat, zise omul sărind drept în picioare. Și plecă fără să se uite îndărăt. Și tocmai de departe își întoarse capul. Casa i se părea în spate, cu gura căscată, adică cu ușa dată de perete. Ce Dumnezeu sfântul, doar nu s-o fi ținând casa după el! Ș-o luă la picior, iute, mai iute, până la curtea ciocoiului ... văpaiță albastră. Omul strânse bine punga la gură, o puse jos și, potrivind călcâiul, îi trase una cu sete, că punga plesni ca o bășică de bou și un foc pâlpâi sub opincă și se stinse, risipind un miros de pucioasă. Omul răsuflă. — De-aia a zis cine a zis: să nu furi, că vezi pe dracul! N-apucă să facă zece pași, și ștergarul iar se umflă. De astă dată îl trecură nădușelile. Scoase ștergarul; îl pipăi. Punga dracului tot în ștergar. O aruncă, cu ștergar cu tot, și o rupse ... De-aș sta să-i dau și eu răspuns, La câte legi am fi ajuns! Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spui o vorbă-n poară; Și dacă tac, îi vin călduri Să moară. Să vezi tu, mamă,-njurături! Că ea cu mă-sa-s zece guri. Cu gura, mă-sa bate-o gloată, Și-i de otravă Leana toată Mi-ar pune capul sub picior, Să poată. Dar lor pe plac eu n-am să mor, Că n-am ajuns la mila lor. De foame nu dau popii ortul! Eu iarna singură-mi țes tortul Și umblu și eu cum socot Că-i portul. De n-am mătăsuri, am ce pot, Nici bun prea-prea, nici rău de tot. Mă prind cu ea? Cel sfânt s-o bată! Dar cum mă prind? Ea e bogată, Ce haine mi-am făcut ca ea Vrodată ... Ori ies, gătită-n ciuda ei, În lume? Îi știu eu focul ochii mei! Lisandru e, că alta ce-i? Dar ce? Îl țiu legat de mine? Îl trag de mânecă? Ba bine! El vine-așa, de dragul lui, Când vine. Eu nu pot ușa ... ... Ion Luca Caragiale - La Moşi La Moși de Ion Luca Caragiale 1900 Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești, căruțe mitocănești și biciclete și lume multă pe jos... De pe atâtea strade și căi, ca de pe atâtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă ca-ntr-o mare zgomotoasă, pe bariera de la capul podului Târgului de Afară, valuri peste valuri de omenire. Precum este greu să se mai întâlnească două picături de apă o dată ce au apucat să intre fiecare după soarta ei în largul mării, așa ar fi și pentru două persoane să se mai găsească, rătăcite o dată în învălmășeala Moșilor, dacă n-ar fi cuminți să-și hotărască mai dinainte locul și momentul de întâlnire. De aceea, foarte cuminte au făcut madam Georgescu a lui d. Mitică ceaprazarul și madam Petrescu a lui d. Guță de la minister și cu tanti Lucsița, moașa diplomată, de și-au dat rendez-vous: la trei ceasuri fix în pavilionul central la berărie - cine vine întâi așteaptă pe ceilalți. În interiorul unui vagon închis ... moașa, după ce rupe o bucată ... ... șirete, Spuneți nouă de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan? [4] Dacă-ți spune voi cu drept, Răsări-v-ar flori la piept, Flori cu față de bujori Și cu ochi de pruncușori. Lucrul vostru să sporească, Pânzele să se-nălbească Cum e coala de hârtie Și floarea de iasomie. Iar de nu-ti grăi cu drept, Arde-v-ar dorul în piept, Lucrul să nu vă sporească, Pânzele să nu albească, Ci la soare să-nnegrească Și la vânt să putrezească." Cele fete moldovence Floricele dunărence, De la mal se depărtau Și din gură cuvântau: ,,Atunce s-ajungeți voi Când îți afla de la noi Unde-i badea cel iubit Și de turci nebiruit!" Turcii se posomorau, Pe mal verde coborau Și de mers nu se opreau Pân' ce-n cale nu zăreau O sălcică rămurată Pe-un izvor rece culcată; Lângă salcie o bătrână Cu trei caftane ... Vânzătorul sta culcat Tocma-n fund pe un macat, Lăudându-și faptele Și bându-și păcatele. ,,Noroc bun și veselie Celor ce-s în avuție, Să-mi faceți parte și mie! Căpitane Pandelaș, Tu, ce ești un bogătaș! Dă-mi o frântă de lețcaie Că foamea cumplit mă taie Și pân' la pământ mă-ndoaie." ,,Măi străine, măi sărace! ... despre trista lui viață!... a trăit pînă mai ieri, aci, cu noi, cu mine, zi cu zi, ani întregi... Pe cine vrem noi să amăgim? Talentul lui de poet nu-i producea nimica; două-trei funcțiuni care le-a avut — bibliotecar, apoi revizor școlar — destul de slab plătite, a trebuit să le părăsească silit și într-un tîrziu să găsească mijloc de trai în presa militantă. Cum stoarce puterile unui om de talent acest fel de muncă, unde este silit să-și avorteze zilnic prin provocare voită gîndirile si concepțiile, și cît de rău e prețuită la noi se știe. Poetul a trăit cum a murit — foarte nenorocit și ca viață materială: copil ... Sub a numelui tău umbră...â€� — n-a apucat încă să putrezească bine, și ce de asociații și de comitete care să-i garanteze trecerea la posteritate! ce zgomot! ce popularitate! ce de ... Iancu Văcărescu - Primăvara amorului ... ceas; Mă deștept, înțeleg șoapte, Simț că de copil e glas. Strigând întreb: "- Cine este? Cine-aicea s-a băgat? Cine-aici fără de veste A-ndrăsnit de a intrat?" Mă uit!... Ce să văz? Minune! Prea ciudat un copilaș Fricos cere ertăciune, Se roagă să-i dau lăcaș. Văz în spate-i arepi zmulte, Port frumos, dar sfâșiat; Gata el să-mi spue multe, Eu de somn îngreuiat, -"Las' - îi zic - om vorbi mâine, Acum culcă-te de vrei, De ți-e foame, iată pâine, Apă, vin de-i vrea să bei". - "Dragul meu! d-acestea toate - Zice el - îți mulțumesc; Ți-e somn, văz; dar, de se poate, Oareșce am să-ți vorbesc. Cât de mic sunt, vezi prea bine, Nici beau, nici mănânc, nici dorm, Și acei ce sunt cu mine Prea puține ori adorm. Somnul, celor care place ... când el veni, tăie. Frumos caută, îmi zâmbește, Mi-e drag, îl iubesc mai mult. C-o blândețe el vorbește D-aș vrea tot ca să-l ascult. Zice: -"Aici nu este locu Unde poci eu ca să-ți spui Cine sunt, la ce norocu Mă făcu ... Ion Luca Caragiale - Pastramă trufanda ... și găsească loc bun și se așezase jos turcește, pe chilimul lui, mai la o parte, ca să nu stea în drumul corăbierilor, cari umblau de colo până colo serta-ferta, strângând fringhiile și-ntinzând pânzele, ca pe orce vas când mai sunt câteva clipe până să pornească dezlegat în largul apelor. Iusuf sta liniștit și trăgea ciubuc, cu gândul pe de o parte la drumul lung ce-l avea de făcut, pe de alta la casa pe care și-o părăsea de nevoie... Când erau toate aproape gata, și căpitanul se suia la locul său, să dea semn de plecare, s-aude de pe mal, pân zgomotul și forfoteala mulțimii de lume — unii cu treabă, alții numai așa gură-cască, precum e-n orce port la sosirea și plecarea unui vas mare — s-aude ... tu la Ierusalim; fă-mi, te rog, o bunătate frățească... Uite sacul ăsta cu niște haine — nu-i greu; nici douăzeci de oca — să-l duci lui frate-meu Șumen... știi unde șade... Vrei? — De ce să nu vreau? a zis Iusuf; nu-l duc în spinare; pe corabie e destul loc; de Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||