|
|
||
|
Vezi și:ÎNCINS,
ÎNFLĂCĂRA,
FLĂCĂRAIE,
FLACĂRĂ,
FLAMBOAIANT,
PÂLPÂI,
PÂLPÂIRE,
PÂRJOLI,
PÂRLI,
PARAFLACĂRĂ,
PARAFOC
... Mai multe din DEX...
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului FLACARĂ:
FLACĂRA,
FLACĂRĂ.
FLACARĂ - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru FLACARĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 160 pentru FLACARĂ. George Coșbuc - Flăcări potolite George Coşbuc - Flăcări potolite Flăcări potolite de George Coșbuc E cald. De drum îndelungat Picioarele de-abia-l mal țin, Și-i cale până-n sat! El e flămând și e-nsetat Și-i slab, că e bătrân. Tot dă către fântână zor. Sub tei, la margine de drum, S-oprise pe răzor, Aici la loc răcoritor Sfârșit stătea acum. Pe-același drum de soare plin, Să se ridice, și-a crezut Că moare-n câmp aici, Ca prins de friguri șovăi Și-n urma a căzut. Nevasta i-a murit; Și-apoi I-a ars și casa; i-a trăsnit Deodată patru boi. Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urmă-a-nnebunit." —„Nebun, din ce?" — „Cuvântul meu Și-al altora, e zvon prin sat ; Dar știe Dumnezeu! Din multe toate, — zic și eu, Dar, urma, din băiat." — „Era mișel?" — „Ba nu, deloc ; Dar singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc: S-omoare p-un flăcău la joc. Și-i dus de-atunci, fugit." —„E dus de-atunci... ... Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie Noapte de decemvrie de Alexandru Macedonski Pustie și albă e camera moartă... Și focul sub vatră se stinge scrumit... Poetul, alături, trăsnit stă de soartă, Cu nici o scânteie în ochiu-adormit... Iar geniu-i mare e-aproape un mit... Și nici o scânteie în ochiu-adormit. Pustie și albă e-ntinsa câmpie... Sub viscolu-albastru ea geme cumplit... Sălbatică fiară, răstriștea-l sfâșie, Și luna-l privește cu ochi-oțelit... E-n negura nopții un alb monolit... Și luna-l privește cu ochi oțelit. Nămeții de umbră în juru-i s-adună... Făptura de humă de mult a pierit Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună Chiar alba odaie în noapte-a murit... — Făptura de humă de mult a pierit. E moartă odaia, și mort e poetul... În zare, lupi groaznici s-aud, răgușit, Cum latră, cum urlă, cum urcă, cu-ncetul, Un tremol sinistru de vânt-năbușit... Iar crivățul țipă... — dar el, ce-a greșit? Un haos, urgia se face cu-ncetul. Urgia e mare și-n gându-i ș-afară, Și luna e rece în el, și pe cer... Și bezna ... Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor din Cișmegi Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor din Cişmegi Rondelul rozelor din Cișmegi de Alexandru Macedonski De flăcări, de aur, pembe, argintate, Nebună orgie de roze oriunde, De bolți agățate, pe ziduri urcate, Și printre frunzișuri de pomi ce le-ascunde. Pe ritmuri persane în strofe-așezate, Melodic, coloarea, coloarei răspunde... -- De flăcări, de aur, pembe, argintate, Nebună orgie de roze oriunde. Un neamț a fost magul grădinii uitate. Răpit fu de visul cu tainice unde, Și dându-le viață ce-n suflet pătrunde, Lăsatu-le-a-n urmă, în roze-nchegate, De flăcări, de aur, pembe, Alphonse de Lamartine - Poetul murind Alphonse de Lamartine - Poetul murind Poetul murind de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1866 A vieții mele cupă se sparse încă plină, În lungi suspine viața-mi se duce și declină Nici lacrimi, nici suspinuri n-o pot întârzia! În bronzul ce mă plânge în sonuri precurmate A morții mână rece ultima-mi oră bate. Să gem oar'? sau mai bine să caut a cânta? Să cânt, căci al meu suflet e încă p-a mea liră; Sa cânt, căci mie moartea ca lebedei inspiră Pe țărmuri d-o-altă lume un grid melodios. Semn bun acesta este, și geniul mi-l face. De este-al nostru suflet amor, cerească pace, Un cânt divin dar fie adio d-aci jos. În spargerea sa lira răsună mai sublimă, În stingerea sa lampa dodată se reanimă Și d-o lumină vie străluce, și s-a stins; Lebăda vede cerul la ultima sa oară; Și omul, singur omul, el numai se coboară Să-și numere trecutul, de doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și ... Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind Poetul murind de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1866 A vieții mele cupă se sparse încă plină, În lungi suspine viața-mi se duce și declină Nici lacrimi, nici suspinuri n-o pot întârzia! În bronzul ce mă plânge în sonuri precurmate A morții mână rece ultima-mi oră bate. Să gem oar'? sau mai bine să caut a cânta? Să cânt, căci al meu suflet e încă p-a mea liră; Sa cânt, căci mie moartea ca lebedei inspiră Pe țărmuri d-o-altă lume un grid melodios. Semn bun acesta este, și geniul mi-l face. De este-al nostru suflet amor, cerească pace, Un cânt divin dar fie adio d-aci jos. În spargerea sa lira răsună mai sublimă, În stingerea sa lampa dodată se reanimă Și d-o lumină vie străluce, și s-a stins; Lebăda vede cerul la ultima sa oară; Și omul, singur omul, el numai se coboară Să-și numere trecutul, de doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și ... Dimitrie Anghel - Fluturul morții Dimitrie Anghel - Fluturul morţii Fluturul morții de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , V, 9, sept. 1910, p. 403—408. E un amurg misterios de toamnă, și umbra urcată în negrii chiparoși coboară încet și se întinde pe drumuri. Zgomotele vii au amuțit și numai șoaptele au ființă, foșnete de ramuri, murmure de foi, țîrîituri pierdute... Și în cuprinsul acesta tăinuit ca o sihăstrie, acum cînd fluturii de ziuă și-au strîns aripele obosite și s-au strecurat în cuibul florilor ca să doarmă, numai miresmele și fluturii de noapte s-au trezit ca să rătăcească sub lună. Copiii o știu aceasta și, în așteptarea întîiului zbor, s-au așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde încă de focul soarelui de peste zi. De o parte și de alta a lespezilor, florile roze de leandru înduioșează întunericul și se leagănă în vîrful crenguțelor șterse de umbră, parcă ar pluti în aer. O mireasmă amară a umplut văzduhul o clipă și apoi vîntul s-a îndulcit cu un miros de trandafir, s-a împrăștiat, ca să vie iarăși tainic să cădelnițeze pe rînd toate miresmele. Și cînd luna, departe, în păinjenișul de ... Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați Ştefan Octavian Iosif - Icoane din Carpaţi Icoane din Carpați de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I Un șuier lung — gem osii ferecate — Un strigăt viu — nebun de libertate ! Pe roți uruitoare Vagoanele urnite Alunecă ușoare Mai iute, mai grăbite, — Dar inima-mi nebună Mai iute-ar vrea să meargă Și bate-n piept, să-l spargă, Să zboare-n lumea largă De-atîta voie bună! Griji amărîte, zbuciumări deșarte, Vă las de-acum ! Vă las cu bine ! La o parte ! Voi n-aveți ce-mi căta la drum ! Pieriți, întunecate duhuri ! Sunt liber ca ciocîrlia-n văzduhuri ! Îmi flutură părul în vînt, Și cînt, — Mă cheamă-n zare munții, munții mei ! Ce dor, ce dor adînc mi-era de ei! Ce dor i-a fost poetului De freamătul brădetului, De murmurul izvorului, De fluierul păstorului, De glasul păsărelelor Și de vecinul stelelor — De vîrful Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului !... II Stă Caraimanul 'nnegurat, Moșneag în veci cu fruntea ... Ștefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia Ştefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia Lupta de la Baia de Ștefan Octavian Iosif fragment Neagră-i noaptea de decembre. Urlă crivâțul prin codri, Pe câmpiile-nghețate, Pârjolite și pustii. Neagră-i noaptea de decembre, Și în zeghea ei cea neagră Numai bine se ascunde Ștefan cu vreo zece mii. Dar în sala luminată, Sub înalte bolți, la Baia, Mândră masă e întinsă, Mândri oaspeți o cuprind. Sună vesele fanfare, Spumegă în cupe vinul... Încrezut și vesel, craiul Se ridică hohotind: — Cum azvârl această cupă, Astfel am s-azvârl coroana De pe capul tău, Ștefane! Și-am să-mi țin cuvântul dat! Zice — vrea s-arunce cupa Cu dispreț — dar nu sfârșește: Lung răsună fiorosul Glas de bucium depărtat! — Alergați la arme! Arme! Vin valahii! Vine Ștefan! Răcnete înăbușite, Tropot și nechez de cai Năvălesc tot mai aproape, Și ferestrele deodată Strălucesc în zori de pară: Vine Ștefan ,,cu alai!" — Dați-mi scutul! Dați-mi spada! Strigă craiul. Dați-mi calul! Arde Baia — limbi de flăcări Pretutindeni o închid. Valvârtej pe strâmte uliți Pâlcuri de oșteni aleargă Și cu chiot moldovenii Sfarmă, rup, lovesc, ucid! În zadar vitejii unguri Dârji la luptă ... Cincinat Pavelescu - Lui Corneliu Moldovanu Cincinat Pavelescu - Lui Corneliu Moldovanu Lui Corneliu Moldovanu de Cincinat Pavelescu I Flăcări, titlul e frumos, Dar puțin primejdios, Căci se poate, peste veacuri, Vreun nebun să-i zică Fleacuri. II [Aceluiași] Cetatea soarelui, în urmă, Și Flăcări, primul său volum, E imposibil, după ele, Să nu rămână decât Dimitrie Anghel - Fata din dafin Dimitrie Anghel - Fata din dafin Fata din dafin de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială I, 10 nov. 1910, p. 196—107 Ce dulci erau serile de vară în cerdacul casei noastre. Stîlpi albi îi sprijineau bătrîna streșină plină de cuiburi și perdelele de salcîm albastru o înfloreau întotdeauna. Lespezile de piatră sură ale scărilor, printre crăpăturile cărora portolacul își prindea rădăcinele îndărătnice, rămîneau calde pînă tîrziu, și greierii, odată cu luceafărul de seară, își începeau eterna lor cîntare. Sfios prindea unul să cînte ca încercînd un acord, apoi sute de glasuri răspundeau de pretutindeni, ca la o poruncă, și monotonul refren se prelungea pînă la ziuă. Stelele, una cîte una, se aprindeau licăritoare, de la cele mari pînă la cele mici, și-apoi în tîrziu, ca și cum un alt Prichindel nevăzut ar fi aruncat în urma lui risipitele fărmături ca să-și însemne drumul pe unde a trecut, o spuză lucitoare de stele se arăta de-a curmezișul cerului. Umbrarele se întunecau și minunatele flori înviorate de rouă îmbălsămau mai tare, ca și sufletele noastre după un plîns tăcut. Fîntîna cînta, și pe apa havuzului împresurat de teii înalți, sădiți laolaltă și crescuți ... George Coșbuc - Popasul țiganilor George Coşbuc - Popasul ţiganilor Popasul țiganilor de George Coșbuc (după Geibel) În noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit ; Ard galbene flăcări și-n zare de foc Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc. Țiganii, drumeți cei vecinici ei sânt! Cu ochii de fulger, cu pletele-n vânt; La Nilul cel galben departe născuți, Ei arși sunt de soare, de vânturi bătuți Aproape de flăcări, pe pajiște stau Bărbații sălbatici și chiote dau, Femeile-aleargă mâncare făcând Și umplu paharul și-l poartă pe rând. Ei cântece cântä și basmuri își spun Din vremuri mai bune c-un alt cer mai bun Bătrâna țigancă, acolo sub brazi, , Descântece-nvață pe negri nomazi Și oacheșe fete se-nșirä la joc În cerul cel magic al zärii de foc, Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. În urmă se culcă, odihnă cătând ; Le freamătă brazii s-adoarmă curând. În vis, exilații pământului lor Văd Sudul, o țară, și ei un popor. Dar zorile roșii se varsă pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. Greu scârțâie carul, ei pleacă la pas — Dar unde ? O viață de drum și Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru FLACARĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru FLACARĂ. Genesa Capitol 15 Genesa 14 Genesa Capitol 15 1 După aceste întîmplări, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Avram într`o vedenie, și a zis: ,,Avrame, nu te teme; Eu sînt scutul tău, și răsplata ta cea foarte mare.`` 2 Avram a răspuns: ,,Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; și moștenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.`` 3 Și Avram a zis: ,,Iată că nu mi-ai dat sămînță, și slujitorul născut în casa mea va fi moștenitorul meu.`` 4 Atunci Cuvîntul Domnului i -a vorbit astfel: ,,Nu el va fi moștenitorul tău, ci cel ce va ieși din tine, acela va fi moștenitorul tău.`` 5 Și, după ce l -a dus afară, i -a zis: ,,Uită-te spre cer, și numără stelele, dacă poți să le numeri.`` Și i -a zis: ,,Așa va fi sămînța ta.`` 6 Avram a crezut pe Domnul, și Domnul i -a socotit lucrul acesta ca neprihănire. 7 Domnul i -a mai zis: ,,Eu sînt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ți dau în ... Numeri Capitol 19 Numeri 18 Numeri Capitol 19 1 Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis: 2 ,,Iată ce poruncește legea pe care a dat -o Domnul, zicînd: ,Vorbește copiilor lui Israel să-ți aducă o vacă roșie, fără pată, fără vreun cusur trupesc, și care să nu fi fost pusă la jug. 3 S`o dați preotului Eleazar; el s`o scoată din tabără, și să fie junghiată înaintea lui. 4 Preotul Eleazar să ia cu degetul din sîngele vacii, și să stropească de șapte ori înaintea cortului întîlnirii. 5 Vaca să fie arsă subt ochii lui; să -i ardă pielea, carnea și sîngele, împreună cu baliga. 6 Preotul să ia lemn de cedru, isop și cîrmîz, și să le arunce în mijlocul flăcărilor cari vor mistui vaca. 7 Preotul să-și spele hainele, și să-și scalde trupul în apă; apoi să intre iarăș în tabără, și să fie necurat pînă seara. 8 Celce va arde vaca, să-și spele hainele în apă, și să-și scalde trupul în apă; și să fie necurat pînă seara. 9 Un om curat să strîngă cenușa vacii, și s`o ... Psalmii Capitol 29 Psalmii 28 Psalmii Capitol 29 1 (Un psalm al lui David.) Fiii lui Dumnezeu, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste. 2 Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte! 3 Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubue tunetul: Domnul este pe ape mari. 4 Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreț. 5 Glasul Domnului sfarmă cedrii; Domnul sfarmă cedrii Libanului; 6 îi face să sară ca niște viței, și Libanul și Sirionul sar ca niște pui de bivoli. 7 Glasul Domnului face să țîșnească flăcări de foc, 8 glasul Domnului face să se cutremure pustia; Domnul face să tremure pustia Cades. 9 Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locașul Lui totul strigă: ,,Slavă!`` 10 Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cînd cu potopul, și Domnul împărățește în veci pe scaunul Lui de domnie. 11 Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace. Psalmii Psalmii Capitol 104 Psalmii 103 Psalmii Capitol 104 1 Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! 2 Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. 3 Cu apele Îți întocmești vîrful locuinței Tale; din nori Îți faci carul, și umbli pe aripile vîntului. 4 Din vînturi Îți faci soli, și din flăcări de foc, slujitori. 5 Tu ai așezat pămîntul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina. 6 Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți, 7 dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă, 8 suindu-se pe munți și pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu. 9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul. 10 Tu faci să țîșnească izvoarele în văi, și ele curg printre munți. 11 Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici. 12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, și fac să le ... Psalmii Capitol 105 Psalmii 104 Psalmii Capitol 105 1 Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui! Faceți cunoscut printre popoare isprăvile Lui! 2 Cîntați, cîntați în cinstea Lui! Vorbiți despre toate minunile Lui! 3 Făliți-vă cu Numele Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! 4 Alergați la Domnul și la sprijinul Lui, căutați necurmat Fața Lui! 5 Aduceți-vă aminte de semnele minunate pe cari le -a făcut, de minunile și de judecățile rostite de gura Lui, 6 sămînță a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleșii Săi! 7 Domnul este Dumnezeul nostru: Judecățile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pămîntul. 8 El Își aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui, de făgăduințele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, 9 de legămîntul, pe care l -a încheiat cu Avraam, și de jurămîntul, pe care l -a făcut lui Issac; 10 El l -a făcut lege pentru Iacov, legămînt vecinic pentru Israel, 11 zicînd: ,,Ție îți voi da țara Canaanului ca moștenire, care v`a căzut la sorț.`` 12 Pe atunci ei erau puțini la număr, foarte puțini la ... Isaia Capitol 9 Isaia 8 Isaia Capitol 9 1 Totuș întunerecul nu va împărăți vecinic pe pămîntul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lîngă mare, țara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor. 2 Poporul, care umbla în întunerec, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină. 3 Tu înmulțești poporul, îi dai mari bucurii; și el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriș, cum se veselește la împărțirea prăzii. 4 Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care -i lovea spinarea, nuiaua celui ce -l asuprea, le-ai sfărîmat, ca în ziua lui Madian. 5 Căci orice încălțăminte purtată în învălmășala luptei, și orice haină de război tăvălită în sînge, vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. 6 Căci un Copil ni s`a născut, un Fiu ni s`a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. 7 El va face ca domnia ... Isaia Capitol 47 Isaia 46 Isaia Capitol 47 1 ,,Pogoară-te și șezi în țărînă, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pămînt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supțirică și plăcută. 2 Ia pietrele de moară, și macină făină; scoate-ți măhrama, ridică-ți poala rochiei, descopere-ți picioarele, treci rîurile! 3 Goliciunea ți se va descoperi, și ți se va vedea rușinea. Îmi voi răzbuna, și nu voi cruța pe nimeni.`` - 4 ,,Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor, Sfîntul lui Israel.`` - 5 ,,Șezi într`un colț, și taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6 Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moștenirea, și -i dădusem în mînile tale: dar tu n`ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului. 7 Tu ziceai: ,În veci voi fi împărăteasă!` și nu te-ai gîndit, nici n`ai visat că lucrul acesta are să se sfîrșească. 8 Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ,Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!` 9 Și totuș aceste două lucruri ... Ezechiel Capitol 39 Ezechiel 38 Ezechiel Capitol 39 1 ,,Fiul omului, proorocește acum împotriva lui Gog, și spune: ,Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ,Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roșului, Meșecului și Tubalului! 2 Te voi tîrî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei, și te voi aduce pe munții lui Israel. 3 Îți voi doborî arcul din mîna stîngă, și voi face să-ți cadă săgețile din mîna dreaptă. 4 Vei cădea pe munții lui Israel, tu și toate oștile tale, și popoarele cari vor fi cu tine; te voi da de mîncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi, și fiarelor cîmpului. 5 Vei cădea pe fața cîmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.`` 6 ,,Voi pune foc Magogului, și celorce locuiesc liniștiți în ostroave, ca să știe că Eu sînt Domnul. 7 Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfînt în mijlocul poporului Meu Israel, și nu -i voi mai lăsa să-Mi pîngărească Numele Meu cel sfînt; ci vor ști neamurile că Eu sînt Domnul, Sfîntul lui Israel!`` 8 ,,Iată că lucrurile acestea vin și se întîmplă, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este ziua, despre care am vorbit. 9 Atunci locuitorii ... Daniel Capitol 7 Daniel 6 Daniel Capitol 7 1 În anul dintîi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis și a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul și a istorisit lucrurile de căpetenie. 2 Daniel a început și a zis: ,,În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. 3 Și patru fiare mari au ieșit din mare, deosebite una de alta. 4 Cea dintîi semăna cu un leu, și avea aripi de vultur. M`am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s`au smuls aripile; și, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, și i s`a dat o inimă de om. 5 Și, iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într`o rînă; avea trei coaste în gură între dinți; și i s`a zis: ,,Scoală-te, și mănîncă multă carne!`` 6 După aceea m`am uitat mai departe și iată o ... Daniel Capitol 10 Daniel 9 Daniel Capitol 10 1 În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s`a descoperit un cuvînt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvîntul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvîntul acesta, și a priceput vedenia. 2 ,,În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămîni am fost în jale. 3 N`am mîncat deloc bucate alese, nu mi -a intrat în gură nici carne, nici vin, și nici nu m`am uns deloc, pînă s`au împlinit cele trei săptămîni. 4 În a douăzeci și patra zi a lunii întîi, eram pe malul rîului celui mare, care este Hidechel (Tigru). 5 Am ridicat ochii, m`am uitat, și iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, și încins la mijloc cu un brîu de aur din Ufaz. 6 Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7 Eu, ... Judecatorii Capitol 20 Judecatorii 19 Judecatorii Capitol 20 1 Toții copiii lui Israel au ieșit dela Dan pînă la Beer-Șeba și țara Galaadului, și adunarea s`a strîns ca un singur om înaintea Domnului, la Mițpa. 2 Căpeteniile întregului popor, toate semințiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeștri, cari scoteau sabia. 3 Și fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Mițpa. Copiii lui Israel au zis: ,,Spuneți cum s`a întîmplat această nelegiuire?`` 4 Atunci Levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvîntul, și a zis: ,,Ajunsesem, împreună cu țiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca să rămînem peste noapte acolo. 5 Locuitorii din Ghibea s`au sculat împotriva mea, și au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gînd să mă omoare, au siluit pe țiitoarea mea, pînă cînd a murit. 6 Mi-am luat țiitoarea, și am tăiat -o în bucăți, pe cari le-am trimes în tot ținutul moștenirii lui Israel; căci au săvîrșit o nelegiuire și o mișelie în Israel. 7 Iată-vă pe toți, copii ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FLACARĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru FLACARĂ. ÎNCÍNS^3 , - Ă , încinși , - se , adj . 1. ( Despre oameni sau despre corpul lor ) Cu mijlocul cuprins într - o cingătoare . 2. ( Despre arme ) Prins , atârnat de cingătoare ; ( despre oameni ) cu arma prinsă la cingătoare . - ÎNCÍNS^2 , - Ă , încinși , - se , adj . 1. ( Despre foc ) Care arde cu flăcări mari , bine aprins . 2. ( Despre fân , cereale , făină etc . ) Care a început să fermenteze , stricat , alterat ; aprins ^2 , fermentat . - ÎNCÍNS^1 s . n . Faptul de a ( se ) încinge ^2 . - V. încinge ^ ÎNFLĂCĂRÁ , înflăcărez , vb . I . Tranz . și refl . 1. A ( se ) aprinde , a ( se ) înfierbânta , a ( se ) pasiona , a ( se ) entuziasma . 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării ; a ( se ) înroși , a se îmbujora . - În + FLĂCĂRÁIE s . f . 1. Flacără mare ; vâlvătaie , pălălaie , flăcărie . 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ , mai ales deasupra locurilor mocirloase . - Flacără + suf . - FLÁCĂRĂ , flăcări , s . f . 1. Masă liberă de gaze care iese dintr - un corp solid sau dintr - un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină ; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr - un corp aprins ; pară ^1 , văpaie ; flamă . 2. Fig . Înflăcărare , pasiune ; căldură ; strălucire . [ Pl . și : flacări , FLAMBOAIÁNT , - Ă , flamboaianți , - te , adj . ( Despre stilul gotic ) Caracterizat prin complicarea , îmbogățirea și delicatețea decorului , ale cărui contururi sugerează forma flăcării . [ Pr . : - boa - iant ( în DN PÂLPÂÍ , pers . 3 p ? lpâie , vb . IV. Intranz . 1. ( Despre flăcări ) A crește și a descrește în cursul arderii , a se mișca , a tremura producând un pocnet ușor , caracteristic ; ( despre foc ) a arde cu o flacără tremurătoare , pâlpâitoare . 2. ( Despre păsări , insecte ) A mișca lin din aripi , producând un zgomot ușor , caracteristic ; a PÂLPÂÍRE , pâlpâiri , s . f . Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei . 1. Mișcarea tremurată a focului , a flăcărilor , a luminii ; pâlpâială , pâlpâit , pâlpâitură . 2. Fâlfâire . - V. PÂRJOLÍ , pârjolesc , vb . IV . 1. Tranz . A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A arde , a mistui în flăcări o ființă . 3. Intranz . ( Despre soare ) A încălzi peste măsură ; a arde , a dogorî . 4. Tranz . ( Despre soare ) A ofili , a veșteji , a usca din cauza arșiței prea PÂRLÍ , pârlesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) arde ușor la suprafață . 2. Tranz . A trece prin flăcări un porc tăiat , o pasăre tăiată pentru a - i îndepărta complet perii , puful sau penele . 3. Tranz . și refl . A ( se ) înnegri ( din cauza acțiunii soarelui ) ; a ( se ) bronza . 4. Tranz . și refl . A ( se ) ofili , a ( se ) veșteji , a ( se ) usca . 5. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) păcăli , a ( se ) PARAFLÁCĂRĂ , paraflăcări , s . f . Piesă metalică pentru protejarea tijei pistonului contra flăcării din cilindru la motoarele cu autoaprindere . - Para ^2 - + PARAFÓC , parafocuri , s . n . Zid ( făcut dintr - un material refractar ) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi . - Para ^2 - + Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||