|
|
||
|
Vezi și:ESENȚIAL,
ESENȚIALITATE,
ESENȚĂ
... Mai multe din DEX...
ESEN���� - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ESEN����Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru ESEN����. ESENȚIÁL , - Ă , esențiali , - e , adj . Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru ; care ține de esență ( 1 ) , privitor la esență ; de prim ordin , fundamental , principal . [ Pr . : - ți - ESENȚIALITÁTE s . f . ( Livr . ) Parte esențială ; caracter esențial . [ Pr . : - ți - ESÉNȚĂ , esențe , s . f . 1. Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene , natura lor internă , ascunsă , latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit ; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor , pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii . 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic , extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie , în parfumerie sau pentru uzul casnic , mai ales în alimentație . 3. Varietate de arbori care alcătuiesc o |
||