Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ESENȚIAL, ESENȚIALITATE, ESENȚĂ ... Mai multe din DEX...

ESEN���� - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ESEN����

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru ESEN����.

ESENȚIAL

ESENȚIÁL , - Ă , esențiali , - e , adj . Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru ; care ține de esență ( 1 ) , privitor la esență ; de prim ordin , fundamental , principal . [ Pr . : - ți -

 

ESENȚIALITATE

ESENȚIALITÁTE s . f . ( Livr . ) Parte esențială ; caracter esențial . [ Pr . : - ți -

 

ESENȚĂ

ESÉNȚĂ , esențe , s . f . 1. Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene , natura lor internă , ascunsă , latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit ; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor , pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii . 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic , extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie , în parfumerie sau pentru uzul casnic , mai ales în alimentație . 3. Varietate de arbori care alcătuiesc o