|
|
||
|
Vezi și:CENUȘAR,
CENUȘIU,
CENUȘĂ,
CENUȘĂRIT,
CENUȘĂREASĂ,
CENUȘERNIȚĂ
... Mai multe din DEX...
CENU���� - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CENU����Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru CENU����. Ioan Slavici - Mara Mara de Ioan Slavici Cuprins 1 SĂRĂCUȚII MAMEI 2 MAICA AEGIDIA 3 FURTUNA CEA MARE 4 PRIMĂVARA 5 ANI DE TINEREȚE 6 ISPITA 7 ZBUCIUMARE 8 DATORIA 9 INIMA, SĂRACA 10 CINE CE POATE 11 ALTĂ LUME 12 DOUĂ PORUNCI 13 DATORII VECHI 14 ROSTUL LUI BANDI 15 ISPRĂVILE LUI TRICĂ 16 GREUL VIEȚII 17 BIRTUL DE LA SĂRĂRIE 18 BLESTEMUL CASEI 19 VERBONCUL 20 NOROCUL CASEI 21 PACE ȘI LINIȘTE SĂRĂCUȚII MAMEI A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, când a fost, mai mult cârpaci decât cizmar și ședea mai bucuros la birt decât acasă; tot le-a umai rămas însă copiilor vreo două sute de pruni pe lunca Murășului,viuța din dealul despre Păuliș și casa, pe care muma lor o căpătasede zestre. Apoi, mare lucru pentru o precupeață, Radna e Radna, Lipova e numai aci peste Murăș, iar la Arad te duci în două ceasuri. Marți dimineața Mara-și scoate șatra și coșurile pline în piața de pe țărmurele ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CENU����Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru CENU����. CENUȘÁR , cenușare , ( 1 ) s . n . , cenușari , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit , al unui cuptor etc . în care cade cenușa rezultată din ardere . 2. Atelier sau secție dintr - o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii . 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate ; urnă cinerară . II. S . m . ( Înv . și ir . ) Scriitor de cancelarie , copist ( prost ) . III. S . m . Arbore ornamental originar din China , înalt , cu coroană ovală , cu frunze compuse și cu flori mici verzi - gălbui ( Ailanthus altissima ) . - Cenușă + suf . - CENUȘÍU , - ÍE , cenușii , s . n . , adj . 1. S . n . Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru ; sur , gri . 2. Adj . De culoarea cenușii ; gri , bozafer . 3. Adj . Fig . Șters , lipsit de expresivitate . - Cenușă + suf . - CENÚȘĂ s . f . 1. Reziduu solid format din substanțe minerale sub formă de pulbere , care rămâne după arderea completă a unui corp . 2. ( În sintagma ) Cenușă vulcanică = masă de elemente fine aruncată în atmosferă de un vulcan în CENUȘĂRÍT s . n . Operație de tratare a pieilor cu lapte de var și cu leșie de cenușă , pentru a le curăța de păr . - Cenușă + suf . - CENUȘĂREÁSĂ , cenușărese , s . f . Personaj din basme , închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă ; fig . fată persecutată în familie , care muncește peste puteri . - Cenușar + suf . - CENUȘÉRNIȚĂ , cenușernițe , s . f . ( Pop . ) Scrumieră . - Cenușă + suf . - |
||