|
|
||
|
ARUNCA CU PUTERE (FLĂCĂRI) - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ARUNCA CU PUTERE (FLĂCĂRI)Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 68 pentru ARUNCA CU PUTERE (FLĂCĂRI). Dimitrie Anghel - Povestea celor necăjiți ... o clipă rezemată în sapă și i-a răspuns : — Apoi eu sunt norocul împărătesei voastre. Și de aceea mă scol o dată cu soarele, ca să aibă ea mâinile albe și să poată purta cunună pe cap și veșminte de purpură pe umeri. Pentru ea mă-ndoi de ... au răspuns că sunt noroacele domnițelor ori ale curtenilor, ori ale atâtor alți pierde-vară și linge-blide, care trăiesc din belșug și se trândăvesc cu somnul. Pentru soiul acesta pornea la muncă și acest norod chinuit de umbre rufoase. Și pe urma lor veneau înnegrind, de te mirai de unde ... grijile și necazurile. Dar nimeni n-a privit la nepoftitul oaspe, decât unul singur, ce sta în capul mesei, încununat de flori și cu haine strălucitoare pe el. Și ca într-o oglindă, cel ce venea și-a recunoscut atunci chipul; un el dezbrăcat de haina săracă ... a făcut atuncea că, recunoscându-și norocul pentru care trudea de atâția ani de zile fără rost, mânile lui negre s-au întins, ridicând sapa cu putere ... ... și iradiante ce erau firele de mătase întinse pe războaie, mai iradiante și licăritoare fulgerară... Prin toate ferestrele deodată se înălță Hefaistos sub formă de flacără și privi întunericul de afară, luminînd cu scîntei zăpada căzută de curînd. Grăbit apoi alergă prin ganguri, săltînd urcă în goană treptele scărilor, cu mii de aripi bătu zidurile ca și cum s-ar fi înădușit, își încorda puternicii umeri și ridică acoperișul, ieșind afară pe sub streșini, în ... petrecea viața mai mult sub pămînt, fluturînd mătăsuri roșii, verzi și albastre, își arăta multipla ființă cu multicolore panglici înnodate în plete, își scutura capul, cu mîinile pline de funde, pe care le arunca în ploaie de artificii, se proiectă deasupra zidurilor suflînd un nor de fluturi și de scîntei pe nări și pe gură, își afirmă necăjita-i ... un infinit de războaie, nu poate nici pe jumătate să i le puie împotrivă. Cu panglici și funde de foc, cu umbre de catifea și cu dantele de fum, cu mlădioase volane de pară și cu mișcătoare guipure de scîntei, cel jignit în urîțenia formei lui de om și eternității lui de zeu își ... George Coșbuc - Jertfele împăcării ... Tu vreai să-mbeți, copilă, bărbații-ntunecoși Cu plete lungi pe umeri, cu bărbi ce te-nspăimântă Puternici ca mânia pe care ei o cântă Cu glasuri răgușite, când pleacă la război! De ce zâmbești ? Aruncă cununile de foi Și pune diademă pe fruntea ta senină ! Ce-ți. pasă dac-ai ... puternici marturi ai apărării lor, De-ar vrea să-i năvălească sălbaticul popor — Și-n codri ei lăsat-au, de-ar fi vro mișelie, Cu opt centurii Quintus pe-aproape să se ție. VI Acolo fete blonde cu ochii de azur Cântau sinistre cânturi de luptă, și-mprejur Flăcăi înalți, sălbatici, jucau cu vuiet mare Războinicele jocuri a ginților barbare. Pe lavițe-așternute cu albe piei de ied Bărbați stau în șiruri, iar cupele cu mied Oprite lung la gură trec vesele și-ntruna, Din om în om. Iar astăzi paharnic e Hiltruna, Copila cea frumoasă, că-i vechiul obicei ... ultima suflare Un semn știut de bucium. IX Și semnul a intrat Prin codri ca un țipăt, și codrii s-au mișcat. Atunci cu pas de vifor din negura pădurii Năvalnic iese Quintus ... ... Fulger cu drag îl ia de mână Și-apoi l-a dus la Salba și-a zis: Nădejde-ngână Slăbita mea putere și-s plin de fericiri, Când Domnul logodește speranțele de miri! Și strânge-n braț pe Fulger, pe Salba-n braț o strânge, Pre când ... fără splină Din țărmurile Mării. Spun oameni ce-au umblat Prin alte lumi că-n țara lui Pajură-mpărat Sunt șeptezeci de stave de cai cu păr de aur; Și spun că-i păstorește pe câmpuri un bălaur, Ce varsă dintr-o nară grea flacără de foc, Căci om și zbici nu poate să țină caii-n loc, Atâta-s de sălbatici! și nimeni nu-i în stare Să-i ... Cetină-mpărat Și-n zori de zi tu bate la poartă, la palat, Căci fetele veni-vor și-ndată-ți vor deschide: Dar nu glumi cu ele, căci stau a te ucide Cu glume pentru glumă! Ca schimb pentru fuior, Tu cere, scumpe Fulger, mărgea din sânul lor, Și-n urmă cu mărgeaua la Volbură grăbește! Blând Fulger ia fuiorul, cu ... George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu) ... fără lumină și fără popas... Un fulger deasupra tresare o clipă, Se văd nouri vineți pe cerul cernit, Și pasărea nopții sălbatică țipă De spaimă, cu glasul prelung, ascuțit. Și țipătul jalnic răsună departe, Ecou-l repetă cu sute de guri. — Adânc răspândește o spaimă de moarte Plutind peste-ntinderi de negre păduri... Noaptea-i oarbă, vântul bate, Ploaia pică-n picuri ... a trăit... A ascuns în tine Domnul un tezaur de virtute, Dar ți-a dat ochi plini de visuri, negri, mari, cu gene lungi, ți-a sădit în sânge sâmbur de dorinți necunoscute, O, credința ta e mare, dar cu-atâtea nopți pierdute, Maică, unde vrei s-ajungi? Trupul tău plin de viață n-a știut ce e iubirea, Gura ta nesărutată numai ... nețărmurită iarăși sufletul i-apasă, Ce pustiu și ce tăcere! Din bogatul ei pervaz, Maica pururea Fecioară o privește blând miloasă, Cum stă albă, nemișcată, cu un cot lipit de masă Și cu palma sub obraz. Pe aceleași căi natura, oarbă-n veci, pe toți ne mână, Fără voie, tuturora ne dă mărul lui Adam. În zadar încearcă ... Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie ... fruntea i-o cer... Și luna e rece în el, și pe cer. Dar scrumul sub vatră, deodată, clipește... Pe ziduri, aleargă albastre năluci... O flacără vie pe coș izbucnește, Se urcă, palpită, trosnește, vorbește... ,,Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?" Și flacăra spune: ,,Aduc inspirarea... Ascultă, și cântă, și tânăr refii... În slava-nvierii îneacă oftarea... Avut și puternic emir, voi să ... arată năluca sublimă... Și apa, în foale, descrește mereu... Când calul, când omul, s-abate victimă, Iar mersul se face din greu și mai greu... Cu trei și cu patru, mor toți plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, și mândre cămile. Și tot nu s-arată cetatea de vise... Merindele, zilnic, în trăiști ... grozave la fel, Pe piept, ori pe pântec, îi pun câte-o stâncă, Prin aeru-n flăcări, sub cerul de-oțel. Pierduți sunt toți robii, cu cai, cu cămile... Sub aeru-n flăcări, zac roșii movile... Nainte — în lături — napoi — pestetot, Oribil palpită aceeași culoare... E-aprins chiar pământul hrănit ... visu-i, nu este un vis omenesc Și poamele de-aur lucesc — strălucesc Iar alba cetate rămâne nălucă. Rămâne nălucă, dar tot o zărește Cu ... Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele ... linistit. Conrad rădică fruntea și pare-ntinerit. Colo fusese Sestos, locaș de desfătare, Ce-amintă dulce nume și-l trage din uitare: Pe grațioasa Hero, cu genele de fir. Așa Conrad deșteaptă acest trist suvenir: ‑ „Tu, zee cu păr d-ambru și tînăr-adorată În templul de la Sestos, locaș dezmierdător, Ascultă preoteasa pe Hero-namorată Și vin în ajutor! Această lungă noapte ... coprins; Luptam a stinge focuI, dar focuI fu nestins! Rugai pe Cythereea să vie-n apărare, Dar ea vărsă în sînu-mi o flacără mai mare! Leandru înțelese cît el era iubit, Cîntările-mi arzînde ferice i-au vestit. Cu degete de roze amorul îi deschise Ast sîn plin de iubire, de fermece, de vise; Perfida Cytheree, pe fruntea astui loc Făcînd ca să plutească ... a prefăcut în fiere! Leandre, dulce soare al sufletului meu, Tu ai pierdut lumina ce-atît iubisem eu! Stins, tu te-nchini pe țărmul ce cu a ta junie Se-mpodobea ca noaptea cu steaua aurie. D-acuma întristarea domni-va cu dulci șopți Și paserea Minervii va-nlocui prin nopți Suavele acorduri, ce două lire june Pe boarea dulce-a serii făceau ca să ... din greu dealul. Nădușise. Muștile îl necăjeau, iar zăbala îi ardea gura. Dădea mereu din cap, să-și lărgească dârlogii, până ce călărețul îi lăsă cu totul slobozi. Acum mergea cu capul în pământ, cu coama împrăștiată în tot lungul gâtului, cu buza de jos spânzurând, cu mijlocul frânt. De sus cădeau razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea. Dealul se urca rotunjit, ca un sân, iar marginile ... ploaie de lovituri îl făcu să-și ia seama la mers. Câmpul parcă îl mai învioră. Târgul rămăsese în urmă, la stânga: mergeau aiurea. Vedenia cu iesle se șterse, cele dintâi căsuțe acoperite cu stuh, ale satului, se împrăștiau printre îngrăditurile de nuiele. Câțiva purcei fugiră, guițând, din drum; un câine se luă după el, lătrând amarnic; o femeie ... i încordă gâtul, și porni pe jos. În mijlocul satului, lângă biserică, se opri. Ajunsese la crâșmă. Pe lavițe, femei, moșnegi și câțiva copilandri stau cu pieptul peste masă, cu capul sprijinit de mână, cu ulcelele dinainte. Stăpânul îl duse din dos, lângă un gard, și-i legă dârlogii de un par. Calul rămase singur. Întoarse capul după stăpânul care ... ... Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul ... oasis; Cunoașteți voi Egiptul ce n-are semănare Cu nici o altă țară? Loc curios în care Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii Contrastă cu evrea cu ochii azurii, Și palida arabă, cu fruntea visătoare, Cu copta cu păr negru și brațe de ninsoare? Pământ ce fecondează în fiecare lună, Și nici un timp n-abate splendida sa cunună! În care frunza cade ... el o vede, O cercetează, știe de este de temut. Foc! foc în cală! strigă și totul s-a pierdut! Atuncea comandantul răcnește cu tărie, Și vocea-i se aude tunând în vijelie. Toți câți mai au putere comanda lui urmez. Conrad se află-n fruntea acelor ce lucrez. Parvine să pătrunză el cel dintâi în cală Prin flacări și prin fumul ce ... încă. Om laș, îmi spune mie, p-a vieții crudă stâncă, Ce farmec, ce plăcere, ce bine tu găsești, Încât să n-ai putere, curagi să părăsești O vale de durere, de lacrimi, de-ntristare Pe care rătăcirea-ți le face mai amare, Pe care dulci iluzii cu Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu ... a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și-are cuviința sa. Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi place de loc bufonul ce mă face, surâzând, Cu dispreț să cat la dânsul, chiar talentul admirând. Respectați pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și nedresuiți. Auzul celor ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă ... erorile domnesc, Când schânteie și de spirit ici și colo cam lucesc. Toate se cuvin să fie, să se pună l-al lor loc; Începutul cu finitul răspunză cu-al lor mijloc. Arta stă-n perfecțiunea amănuntelor deplin Și-n proporția cerută părților ce se combin. Și cuvântul niciodată nu meargă-a se ... cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e versul minunat." — "Termenul acesta-mi pare cam rece și cam pompos; Eu l-aș șterge." — "Cu ... Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu ... a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și-are cuviința sa. Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi place de loc bufonul ce mă face, surâzând, Cu dispreț să cat la dânsul, chiar talentul admirând. Respectați pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și nedresuiți. Auzul celor ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă ... erorile domnesc, Când schânteie și de spirit ici și colo cam lucesc. Toate se cuvin să fie, să se pună l-al lor loc; Începutul cu finitul răspunză cu-al lor mijloc. Arta stă-n perfecțiunea amănuntelor deplin Și-n proporția cerută părților ce se combin. Și cuvântul niciodată nu meargă-a se ... cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e versul minunat." — "Termenul acesta-mi pare cam rece și cam pompos; Eu l-aș șterge." — "Cu ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||