A r c h e u s . r o

În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Dar cunoștința îngîmfă pe cînd dragostea zidește.

Dacă crede cineva că știe ceva, încă n`a cunoscut cum trebuie să cunoască.

Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

Deci, cît despre mîncarea lucrurilor jertfite idolilor, știm că în lume un idol este tot una cu nimic, și că nu este decît un singur Dumnezeu.

Căci chiar dacă ar fi așa numiți ,,dumnezei``, fie în cer, fie pe pămînt (cum și sînt în adevăr mulți ,,dumnezei`` și mulți ,,domni``),

totuș pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile și prin El și noi.

Dar nu toți au cunoștința aceasta. Ci unii, fiind obicinuiți pînă acum cu idolul, mănîncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; și cugetul lor, care este slab, este întinat.

Dar nu carnea ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu: nu cîștigăm nimic dacă mîncăm din ea, și nu perdem nimic dacă nu mîncăm.

Luați seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.

Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoștință, că șezi la masă într`un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu -l va împinge pe el să mănînce din lucrurile jertfite idolilor?

Și astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoștințe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos!

Dacă păcătuiți astfel împotriva fraților, și le răniți cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos.

De aceea, dacă o mîncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mînca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.