A r c h e u s . r o

Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:

pune-ți un cuțit în gît, dacă ești prea lacom.

Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înșelătoare.

Nu te chinui ca să te îmbogățești, nu-ți pune priceperea în aceasta.

Abia ți-ai aruncat ochii spre ea și nu mai este; căci bogăția își face aripi, și, ca vulturul, își ia sborul spre ceruri.

Nu mînca pînea celui pismaș, și nu pofti mîncările lui alese,

căci el este ca unul care își face socotelile în suflet. ,,Mănîncă și bea``, îți va zice el; dar inima lui nu este cu tine.

Bucata pe care ai mîncat -o, o vei vărsa, și cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute.

Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocotește cuvintele tale înțelepte.

Nu muta hotarul văduvei, și nu intra în ogorul orfanilor,

căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.

Deschide-ți inima la învățătură, și urechile la cuvintele științei.

Nu cruța copilul de mustrare, căci dacă -l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.

Lovindu -l cu nuiaua, îi scoți sufletul din locuința morților.

Fiule, dacă-ți va fi inima înțeleaptă, inima mea se va bucura;

și lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.

Să nu-ți pizmuiască inima pe cei păcătoși, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;

căci este o răsplată, și nu ți se va tăia nădejdea.

Ascultă, fiule, și fii înțelept; îndreaptă-ți inima pe calea cea dreaptă.

Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne.

Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, și ațipirea te face să porți zdrențe.

Asculă pe tatăl tău, care te -a născut, și nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.

Cumpără adevărul, și nu -l vinde, înțelepciunea, învățătura și priceperea.

Tatăl celui neprihănit se veselește, și cel ce dă naștere unui înțelept se bucură.

Să se bucure tatăl tău și mama ta, să se veselească cea care te -a născut.

Fiule, dă-mi inima ta, și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

Căci curva este o groapă adîncă, și străina o fîntînă strîmtă.

Ea pîndește ca un hoț, și mărește între oameni numărul celor stricați.

Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînțelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roși?

Ale celor ce întîrzie la vin, și se duc să golească paharul cu vin amestecat.

Nu te uita la vin cînd curge roș și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor,

dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilisc.

Ochii ți se vor uita după femeile altora, și inima îți va vorbi prostii.

Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg.

,,M`a lovit... dar nu mă doare!... M`a bătut... dar nu simt nimic! Cînd... mă voi trezi? Mai vreau vin!``