A r c h e u s . r o

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Cu apele Îți întocmești vîrful locuinței Tale; din nori Îți faci carul, și umbli pe aripile vîntului.

Din vînturi Îți faci soli, și din flăcări de foc, slujitori.

Tu ai așezat pămîntul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți,

dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

suindu-se pe munți și pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Tu faci să țîșnească izvoarele în văi, și ele curg printre munți.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, și fac să le răsune glasul printre ramuri.

Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; și se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Tu faci să crească iarba pentru vite, și verdețuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

vin, care înveselește inima omului, untdelemn, care -i înfrumusețează fața, și pîne, care -i întărește inima.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

În ei își fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul își are locuința în chiparoși;

munții cei înalți sînt pentru țapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele știe cînd trebuie să apună.

Tu aduci întunerecul, și se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare;

puii de lei mugesc după pradă, și își cer hrana dela Dumnezeu.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, și se culcă în vizuinile lor.

Dar omul iese la lucrul său, și la munca lui, pînă seara.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune, și pămîntul este plin de făpturile Tale.

Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari.

Acolo în ea, umblă corăbiile, și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătățile Tale.

Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, și se întorc în țărîna lor.

Îți trimeți Tu suflarea: ele sînt zidite, și înoiești astfel fața pămîntului.

În veci să țină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

El privește pămîntul, și pămîntul se cutremură; atinge munții, și ei fumegă.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Să piară păcătoșii de pe pămînt, și cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudați pe Domnul!