A r c h e u s . r o

(Către mai marele cîntăreților. ,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a fugit în peșteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, pînă vor trece nenorocirile.

Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

El îmi va trimete izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Își va trimete bunătatea și credincioșia.

Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări, în mijlocul unor oameni ai căror dinți sînt sulițe și săgeți, și a căror limbă este o sabie ascuțită.

Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!

Ei întinseseră un laț supt pașii mei; sufletul mi se încovoia, și-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea. -

Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cînta, da, și voi suna din instrumentele mele.

Trezește-te, suflete! Treziți-vă, alăută și arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cînta printre neamuri.

Căci bunătatea Ta ajunge pînă la ceruri, și credincioșia Ta pînă la nori.

Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!